|
@MinRep Ai dreptate, e ultimul nr. (40), din decembrie 1998, cel cu Jim Carrey pe coperta (chipul actorului reconstituit din mii de fotografii puzzle.)
"Europenii au fost, dintotdeauna, cu cativa pasi buni inaintea americanilor in ceea ce priveste explorarea cinematografica a erotismului. In vremurile cand Pabst realiza Cutia Pandorei (1928), von Sternberg dezgolea picioarele Marlenei Dietrich in Ingerul albastru (1930), iar Leontine Sagan ataca delicata problema a relatiilor lesbiena in Fete in uniforma (1931), cinematografia americana era incorsetata de puritanismul unor norme de cenzura, adunate, in final, in textul faimosului Cod de productie Hays, care interzicea nu numai secventele erotice, dar chiar si sugerarea unor relatii sau situatii "nepotrivite" (adulterul, prostitutia, seductia, in sensul clasic al cuvantului puteau fi aduse pe ecran, intr-o maniera voalata, numai cu scopul de a fi infierate). La sfarsitul anilor '50, francezii sunt in avangarda unei noi perspective asupra relatiilor dintre barbati si femei, prin filmele noului val, care ataca conceptiile burgheze asupra amorului liber (Cu sufletul la gura), triunghiul erotic (Jules et Jim) sau institutiei conjugale (Si Dumnezeu a creat femeia).
Roger Vadim este dealtfel cel care descopera si impune doua sex-simboluri care - alaturi de Marilyn Monroe ( :w00t: ) - au schimbat criteriile de apreciere a senzualitatii in cinema : B.B. si Jane Fonda. Ele sunt indeaproape urmate de torida Raquel Welch, care se arata publicului mai intai intr-un bikini de blana (One Million Years B.C., 1967) si apoi goala de-a binelea (100 Rifles, 1968). Sa nu uitam nici catastrofa (din punct de vedere artistic)-insa mare succes de box office - Fanny Hill : Memoirs of a woman of Pleasure (Russ Meyer, 1964).
Din 1972 dateaza primul mare scandal legat de continutul erotic al unui film. Ultimul tango la Paris imparte critic de cinema in doua tabere: cei care il considera o exhibare gratuita de acte socante si cei care il includ pe lista de capodoperelor.
Revista Paris Match publica, in preajma premierei, articole pro si contra. Jean Cau face polemica anti - gauchista scriind "Am priceput, este Suflete in ceata al epocii maoiste. Doar ca acolo unde Jean Gabin isi arata privirea albastra, Marlon Brando isi arata ..."
Pe scurt, scandalul a fost enorm, filmul a fost interzis pe alocuri, americanii au acceptat sa-l distribuie gratie eforturilor criticului de film Pauline Kael, iar acum pregatesc chiar o versiune "taiata" accesibila minorilor.
|