[robertsandu]

Actiunea treneaza, iar punctul culminant este atins mult prea repede, brusc, fara o pregatire a actiunii in prealabil. (punct culminant - folosit din momentele subiectului invatate in clasa a 5-a, nicidecum cel din manualele de cinematografie)
Gazzara are o interpretare de neinteles. Discursuri interminabile despre orice altceva ce nu tine de actiune, de atmosfera. Distantare toatala fata de tensiunea produsa de evenimente.
Lipsa viziunii regizorale tradata de cele 2 variante de film lansate. Ciudateniile de la varianta mai scurta cu scene in plus si scene extinse.
Nu are mesaj, scopul punerii in scena a unei astfel de povesti este o enigma.

Știu că subiectul s-a răcit și nu e nevoie să-mi răspunzi la postul ăsta. Și să nu crezi că vreau să am eu ultimul cuvânt sau ceva de genul ăsta.

Dă-mi voie să-ți spun ceva, pentru că am observat un fenomen interesant în commenturile tale. Mi se pară că ai un spirit de observație foarte bun, dar modul de interpretare a ceea ce vezi mi se pare pe lângă. Zici că punctul culminant e atins mult prea repede și faci din asta un argument pe care se sprijină critica ta, deși nu demonstrezi de ce e important să se păstreze acele reguli pe care crezi că filmul le încalcă. O critică validă în orice artă (muzică, film, teatru, pictură etc.) nu presupune să demonstrezi ce nu vrea acea operă de artă să fie. Ci să demonstrezi sau să argumentezi ceea ce vrea să fie și nu este. Critica ta la filmul ăsta nu încearcă să înțeleagă punctul de vedere al lui Cassavetes. E ca și cum ai fi un spectator la operă dar ție nu-ți place opera. E foarte greu să recunoști calitatea în ceva ce nu ți-a plăcut. E mult mai ușor să spui că ceva nu ți-a plăcut pentru că acel ceva e de proastă calitate.

Gazzara are o interpretare de neinteles. Discursuri interminabile despre orice altceva ce nu tine de actiune, de atmosfera. Distantare toatala fata de tensiunea produsa de evenimente.

Vreau să mă refer la porțiunea asta din commentul tău. Ai interpretat corect (în opinia mea) atitudinea lui Cosmo ca răspuns la stimulii exteriori. Însă ai presupus din oficiu că distanțarea față de evenimente e ceva negativ. Nu e. Distanțarea față de evenimente poate fi un mod subtil și îndrăzneț de a arăta refuzul unor personaje (sau oameni) de a trăi viața într-un mod autentic, așa cum le dictează propria conștiință, nu cum le dictează ceilalți. Cosmo se detașează în mod voit de evenimente, pentru că nu are suficientă tărie de caracter pentru a le înfrunta. De acea recurge la bravură. Pentru că e singurul mod în care poate să trăiască. Bravura e tot ce are. În rest, nu are nimic. Dacă privim dincolo de bravura lui, vedem un personaj fără împliniri reale, ci doar fabricate. Fericirea nu înseamnă confort, așa cum crede Cosmo.

Și să nu crezi că am eu ceva personal cu tine. M-am luat de postul tău pentru că este singurul care aderă la o critică oarecum obiectivă. Este o mare diferență între a spune că ceva nu-ți place și a spune că ceva nu e bun. Prima afirmație o poate face oricine, indiferent de nivel. A doua e mult mai greu de făcut, pentru că necesită efortul considerabil de a nu face judecăți de valoare și de a nu presupune automat că ce e diferit, neașteptat sau mai greu de înțeles e și prost.

Probabil că vom mai avea asemenea contraziceri și pe viitor. Atât timp cât nu ajungem la jigniri din punctul meu de vedere nu e nicio problemă. Sunt curios să văd cum decurge discuția la filmul lui Araki.