[robertsandu]

Iar demnitatea unui om se reflecta tot prin raportarea la alte instante (propriul sistem de valori, divinitate, consensul altor grupuri sociale etc.). Crezi ca crima (scz) i-a diminuat in vreun fel "statura" in ochii gangsterilor sau dimpotriva, de exemplu?

Dacă crede că așa ceva este de dorit, un om poate jongla cu anumite personalități false. Sunt de exemplu cei care își trag fericirea din modul cum sunt percepuți de ceilalți. Un tip la o petrecere poate glumi sau spune bancuri nu pentru că-i plac bancurile, ci pentru că îi place să-i vadă pe ceilalți râzând la glumele lui. Asta îi oferă senzația că e important și că lumea îl place. Că are un anumit statut. Petrecerea n-ar fi la fel fără el. Același tip de personaj este și Cosmo.

E o discutie cheie în film la final. Mr Sophistication spune că atunci când spectacolul nu merge, el e cel pe care lumea îl ține responsabil, iar atunci când show-ul funcționează, fetele sunt cele care primesc laudele. Iar Cosmo spune că totul necesită muncă. Trebuie să muncești mult ca să fii confortabil. Adică trebuie să prelucrezi ceea ce transmiți, să ai controlul asupra a cum te consideră oamenii.

I'm only happy when I can be what people want me to be rather than be myself

Asta e fraza care conține de fapt mesajul. Filmul ne arată unde poate duce credința că nu ești suficient de bun pentru a fi plăcut de ceilalți drept așa cum ești. Din motivul ăsta apar măștile lui Cosmo. El are o dorință interioară de a demonstra mereu că e cool, că are clasă, că merită apreciere. Pentru că asta crede el că așteaptă ceilalți de la el. Cosmo Vitelli e un personaj care se conduce după deviza că aparenețele sunt totul.