Fill the Void e pe de o parte un film de personaje si pe de alta parte isi propune sa prezinte comunitatea evreilor ortodocsi. Si rateaza in ambele aspecte.

Cam fiecare persoana din Fill the Void, inclusiv protagonista Shira exista doar in conexiune cu o casatorie. Si uneori mai canta ceva la cate o sarbatoare, dar pana la urma si acolo ajung de obicei tot sa discute de casatorie. Aia nu sunt oameni, sunt automate de maritis. Ce stim despre Shira in afara de "dilema" ei mareata legata de alegerea unui partener de viata. Pai... canta la acordeon. Si cam atat. N-are nicio parere despre ceva in afara casatoriei, n-are niciun trecut care sa ne fie prezentat, n-are nimic... Actrita face o treaba buna si e foarte draguta. I-ar sta bine intr-o poza, dar asta e un film. In rest, ca sa vorbim de maretul subiect matrimonial, o vedem cum sare ca o gasculita proasta dupa ce vede de la distanta pentru prima data un mascul care i-ar putea fi partener. Apoi, dupa moartea surorii sale, e intr-o perpetua ceata abulica in care nu stie pe cine sa faca fericit(a): pe ea, pe mama ei, pe pretendent, pe Dumnezeu si pe deasupra nici nu stie nici cum sa ofere aceasta fericire oricarui din cei mentionati. Dar are ochi mari si expresivi de caprioara, asa ca by default nu trebuie sa aiba si altceva in cap.

Cat despre comunitatea evreilor religiosi, din care regizoarea face parte, avem o prezentare superficiala, facuta totusi cu afectiune, dar si stangacie in a o face cunoscuta spectatorilor care nu cunosc deja in detaliu obiceiurile si principiile. Filmul se concentreaza mai ales pe doua aspecte: ritualul exterior din care rateaza complet sa transmita semnificatia adanca si rolul rabinului ca un centru si binefacator spiritual si uneori si financiar al comunitatii. Cei care cauta o declaratie bombastica despre tratamentul incorect fata de femei, n-o sa o gaseasca aici. Burshtein sugereaza subtil ca femeile pot avea uneori de suferit prin subordonarea la autoritatea tatalui, sotului sau rabinului - dar in acelasi timp in general barbatii sunt prezentati ca fiind mai intelepti si capabili de a judeca corect decat femeile.

Aveam intentia sa zic ceva si despre mirele Yochay, dar in afara de faptul ca priveste grav si e un barbat bine, din pacate nu se prea poate adauga mare lucru. Finalul e la fel de vacant ca tot filmul - absenta unei concluzii in dulcele stil de "film de Arta" functioneaza in cazul in care ai prezentat niste probleme dificile a caror raspuns nu le ai. Burshtein nu are raspunsul, dar nu are nici macar intrebarea.

1/4