[robertsandu]

intr-un film sarac in imagini spectaculoase, din cauza lipsei de spatialitate, singura modalitate prin care se poate castiga substanta este jocul actorilor, reusita lor de a transmite ceea ce simt personajele. in cazul acesta, personajele, sunt puse in fata unei situatii exceptionale, iar reprimarea sentimentelor devine chinuitoare, un supliciu la care sunt supuse in numele unor cutume. concentrarea unor ganduri, emotii, in interior, devine atat de insuportabila, incat, pana la urma, vulcanul tot a erupt. cred ca a meritat un plic de platitudine, macar pentru a urmari un joc erotic delicat, dar nu lipsit total de sexualitate.

De acord, nu era neapărat o critică, ci mai mult o constatare -- deși pentru mulți s-ar putea să fie un defect . Mie mi-a plăcut cât de calm și încrezător în forțele proprii e filmul.