[robertsandu]

Un film destul de dificil de notat acest Fill the Void, dar mie mi-a plăcut pentru că Rama Burshtein nu alege calea facilă de a povesti despre modul în care tradițiile religioase vin în directă contradicție cu conceptul de individ în interiorul unei comunități de evrei. Ar fi fost foarte ușor să polarizezi acest film dacă voiai să faci asta, adică să transformi anumite personaje în nenoriciți, iar pe altele în sfinți, pentru a implica privitorul, dar filmul e suficient de matur și de inteligent să nu facă asta. Asta mi-a plăcut mult de tot, pentru că deși poate pare o detașare din partea regizorului în legătură cu povestea pe care ne-o prezintă, de fapt această detașare îi oferă coerență, echilibru și relevanță.

Personal, am avut senzația unui film frumos filmat, poate un pic cam plat în ceea ce privește emoția transmisă, în sensul că personajele preferă mai degrabă să interiorizeze sentimentele în loc să le dea frâu liber. Ziceam mai devreme că Fill the Void nu își propune să ne spună ce trebuie să credem despre fiecare personaj și revin la ideea asta pentru că mi se pare importantă. Asta îl separă de majoritatea dramelor Hollywoodiene care au alături de conținut și un fel de comentariu care-ți arată cum să interpretezi filmul. Fill the Void e diferit. Nu face judecăți de valoare și nu oferă privitorului personaje pe care să le urască. Pot să simpatizez până și cu mama Shirei, pe care am fi tentați să o numim villain-ul filmului (de fapt, nu există villaini și eroi aici, pentru că în viață -- nu neapărat doar între evrei -- lucrurile depind foarte mult de unghiul din care le privești).

3.5/4