Un “haut-couture” si cam atat.Asa as rezuma experienta mea cu filmul lui Schrader.
E adevarat ca nu e o biografie in sensul clasic,dar subtitlul - “o viata in patru capitole”,aluzie desigur la cunoscuta lui tetralogie - promite sa explice totusi o personalitate si un destin.
Toate calitatile enumerate de voi aici au fost in cazul meu mai degraba o piedica decat un limbaj valid,care sa serveasca acestei intentii.
Vocea confesiva , hiper- metaforica, mi s-a parut plina de pretiozitate.
Cele trei din romanele sale, insertate cu intentia unor oglinzi care sa reflecte “chipurile si mastile” autorului,si-au pierdut in fata mea, prin excesul de stilistica, forta, lasandu-ma oarecum confuza si descumpanita.De altfel,tot filmul m-a nemultumit din acest punct de vedere: portretul lui Mishima este plat, un crochiu gratios,o sugestie frumoasa intr-adevar, dar insuficienta sa ma faca sa inteleg omul,creatorul, suferinta,eliberarea.
Straduindu-ma sa gasesc aceasta intelegere,am sfarsit prin a obosi, ba chiar am avut momente de plictiseala.
Atribute precum “ extraordinar si revelatoriu” date de expertii in materie,mi-au scapat.
Interesant fara indoiala prin croiala si mai ales prin paralelismul pe care l-a incercat cu elemente
ale operei sale(nu stiu daca si definitorii),”Mishima” e un film care …te abureste frumos.In ceea ce ma priveste, rateaza cel mai important aspect: emotia.Absorbit de accesorizarea partii vizuale cu simboluri si spectaculos, Schrater sacrifica personajul in favoarea fitzelor estetizante. Yukio Mishima ramane un simplu element de scenariu,care n-a reusit sa-mi inspire mai nimic.Nu mi-a transmis drama personala , patriotismul devorator sau sensul ultimului act,nu m-am bucurat si nici n-am avut vreun regret cand filmul s-a terminat.Or eu tocmai asta as fi vrut.
Da,e un film de incercat,dar nu de oricine.
Am senzatia ca cei apti sa-l guste fara rezeve … sunt genul in stare “ sa bea ceai dintr-o ceasca goala”
( fraza e suta la suta apreciativa,in caz ca cineva are dubii!)
2,5 stele/4
P.S.
1) Partea cu capturarea generalului mi s-a parut funny.Chiar m-am inviorat la ea.
2) N-am citit tetralogia,dar foarte mult mi-a placut “Dupa banchet”.