vereda tropical, de andrade
eu nu cred că lipsa de apetit pentru comedii vine musai din robotizare. argumentul cu robotizarea poate fi întors şi invers: nereceptivitatea la părţile mai puţin hilare ale vieţii poate denota împietrire în comfort şi emoţii uşoare. sau na, eu nu văd legătura necesară dintre cele două. dar invocarea xenofobiei, rasismului, la fiecare pas şi mie mi se pare o problemă. politic devii în momentul în care totul în jurul tău e politizat, în momentul în care un grup de studenţi care merg să cureţe monumentul dedicat lui blănaru la pădurea verde sunt numiţi fascişti, în momentul în care memoria e un bun comun, care poate fi însuşit doar de unii, sau atunci cînd copiii planului marshall dau lecţii copiilor planului vîşinski despre cum e cu "don't bite the hand that fed you!".. politizarea în exces e acreala societăţii, e cangrena şi lipsa ei de imaginaţie, dar ea nu vine de niciunde, cu părere de rău. sunt ingerate cu noutăţile zilnice, chiar dacă acestea nu vin de la televizor. afli că managerul spitalului de copii se roagă de personal să-i voteze partidul, ca să rămînă el în post, afli că primarul şi-a luat funcţia de edil doar ca să scape de bănci, adică să se folosească de banii publici ca de un credit fără dobîndă, că e doar un om de afaceri care-şi pavează aici şi acum viitorul, iar tu te uiţi ca prostul. iar poveşti din astea se scurg spre tine zi de zi, oricît ai vrea să le eviţi. robotizarea e încă utopie, ar însemna să te pui pe autopilot, lăsînd orchestrarea perfectă a exteriorului altora.
oricum, agitaţia asta sterilă, negativismul cultivat ca simţ critic, "mircea, fă-te că lucrezi"-ul permanent îşi pune amprenta pe tine. am fost o lună în danemarca şi-mi venea să-i iau pe cei de acolo la palme, să-i zgîlţîi, să iasă din catalepsie
. şi eu chiar sunt un om calm de obicei..