Plastic si vibrant (Van Gogh story), calduros dar poate usor prea afectat (povestea satului cu mori) , moralizator dar uneori prea tezist (povestile nuclearofobe), sincer dar uneori prea simplu, glumetz pe aici (Van Gogh si satul cu mori again) si foarte trist pe colo (povestea piersicilor si a plutonierului), Kurosawa a facut un alt film memorabil. Dreams. (vazut azi pe cinemax).
Cel mai mult mi-a placut visul din Orsay. Cred ca au muncit mult la decorul acela de inceput cu podul sa arate fix ca pictura...
iar gluma cu Scorseze in rolul pictorului mi s-a parut foarte tare
, dupa ce mi-am dat seama de ea de pe imdb
cel mai interesant si interpretabil mi s-a parut visul zanei zapezii...senzatia aparenta e ca zana i-a salvat pe exploratori. Insa o "experta" in civilizatie japoneza mi-a dat indiciul ca la ei albul inseamna moarte (mai mult decat in alte civilizatii), iar ideea ar fi ca tabara de destinatie era de fapt...dincolo iar zana era un fel de "Caron" cu ochii oblici.