Cinemagia Forum - View Single Post

11 Oct 2014, 00:03

Festivalul se apropie deja de sfarsit, maine va avea loc decernarea premiilor. Cu fiecare zi creste numarul de spectatori, azi am fost surprins de suvoaiele care ieseau dupa proiectia de seara de la Sala Thalia, locatia centrala a festivalului.

Una din temele de anul asta ale festivalului a fost legata de asa-numitele "comune", comunitati formate de oameni care isi doresc sa se rupa de normele societatii, sa renunte la posesii materiale in cautarea unui paradis social. Azi am vazut Mica mea familie, un film in care autorul Paul-Julien Robert, nascut in cea mai mare comuna europeana, Friedrichshof, vorbeste despre experientele sale si bineinteles despre comuna in sine. E o relatare cu atat mai emotionanta prin retinerea cu care e facuta. E evident ca autorul a fost marcat foarte puternic de experienta abuziva a comunei in care a trait pana la 12 ani, dar filmul sau nu e o acuzatie ci mai degraba o cautare de a intelege cum de la niste idealuri ale libertatii s-a ajuns la o secta in care o singura persoana avea aproape putere absoluta asupra celorlati.

Un alt documentar reusit de azi a fost Waiting for August. Asa cum am ziceam anterior, il evitasem la prima proiectie in pofida premiilor primite, de teama ca va fi prea telenovelistic. Nu a fost cazul, camera nu face decat sa inregistreze obiectiv viata unei familii din Bacau formate doar din minori, deoarece mama e plecata la munca in Italia iar de tata nu se pomeneste nimic. Locul mamei e luat de Georgiana, o fata de doar 15 ani care se descurca admirabil in a avea grija de vreo 4 frati si surori mai mici. Pentru mine a fost incredibil sa vad maturitatea atat a Georgianei cat si a celorlaltor copii si modul in care se ajutau unul pe altul. Am fost la vizionare cu o persoana care are rude in Moldova si mi-a spus ca genul ala de educatie reusita care duce la o maturizare rapida si tarie in fara greutatilor e ceva destul de raspandit pe acolo. Mama le da sfaturi ocazional prin telefon sau Skype si desi evident ca absenta ei fizica e foarte dureroasa, cumva ai impresia ca lucrurile vor fi ok pana la urma.

11 Oct 2014, 00:03	#39
Twinsen Posts: n/a	Festivalul se apropie deja de sfarsit, maine va avea loc decernarea premiilor. Cu fiecare zi creste numarul de spectatori, azi am fost surprins de suvoaiele care ieseau dupa proiectia de seara de la Sala Thalia, locatia centrala a festivalului. Una din temele de anul asta ale festivalului a fost legata de asa-numitele "comune", comunitati formate de oameni care isi doresc sa se rupa de normele societatii, sa renunte la posesii materiale in cautarea unui paradis social. Azi am vazut Mica mea familie, un film in care autorul Paul-Julien Robert, nascut in cea mai mare comuna europeana, Friedrichshof, vorbeste despre experientele sale si bineinteles despre comuna in sine. E o relatare cu atat mai emotionanta prin retinerea cu care e facuta. E evident ca autorul a fost marcat foarte puternic de experienta abuziva a comunei in care a trait pana la 12 ani, dar filmul sau nu e o acuzatie ci mai degraba o cautare de a intelege cum de la niste idealuri ale libertatii s-a ajuns la o secta in care o singura persoana avea aproape putere absoluta asupra celorlati. Un alt documentar reusit de azi a fost Waiting for August. Asa cum am ziceam anterior, il evitasem la prima proiectie in pofida premiilor primite, de teama ca va fi prea telenovelistic. Nu a fost cazul, camera nu face decat sa inregistreze obiectiv viata unei familii din Bacau formate doar din minori, deoarece mama e plecata la munca in Italia iar de tata nu se pomeneste nimic. Locul mamei e luat de Georgiana, o fata de doar 15 ani care se descurca admirabil in a avea grija de vreo 4 frati si surori mai mici. Pentru mine a fost incredibil sa vad maturitatea atat a Georgianei cat si a celorlaltor copii si modul in care se ajutau unul pe altul. Am fost la vizionare cu o persoana care are rude in Moldova si mi-a spus ca genul ala de educatie reusita care duce la o maturizare rapida si tarie in fara greutatilor e ceva destul de raspandit pe acolo. Mama le da sfaturi ocazional prin telefon sau Skype si desi evident ca absenta ei fizica e foarte dureroasa, cumva ai impresia ca lucrurile vor fi ok pana la urma.