Acuma dupa ce am parcurs11/22 titluri din selectia oficiala 2012 (Amour not yet), pot sa zic ca "Dupa dealuri" e pe primul loc intre ele in topul meu.
Mungiu s-a prezentat la Cannes cu un film foarte, foarte bun. Tensiune bine dozata in poveste, joc actoricesc excelent, naturalete si veridicitate, e un film de o tinuta cinematografica de nivel mondial. Ca unora nu le place genul asta de cinema sobru si realist, ca vor ceva mai inovator, anarhic, mai stiu eu ce e una, dar in momentul in care Mungiu a livrat consecutiv doua filme - un Palme d'Or intr-un an si (probabil) al doilea cel mai valoros film al selectiei in alt an - rantul lui Chambord ce zice "Mungiu SOB" mi se pare cam adolescentin. "Stilistic" in contextul asta de mai sus e cam deplasat. Totusi...
Mi se pare interesant cum comentam noi Cannes-ul pe viu si cum o sa comentam noi acuma dupa ce am vazut. Surprinzator e ca si ce au decis juratii, dar si ce au decis criticii se cam pupa cu ce am vazut. Bine top 3-ul meu arata acum:
1. Dupa dealuri
2. "In another country" e dulce-ironic si spumos-ludic. O mica bijuterie de creativitate facuta cu bun gust cinematografic. Nu credeam ca o sa spun asta dupa ce am vazut anterior o plicticosenie alb-negru a aceluiasi regizor, dar filmul asta chiar e dragalas, mi-a mers la inima cu umorul lui inenarabil, subtil si foarte abil plasat in schimburile alea de replici. Cum sa explici cuiva ca e teribil de amuzant cum Hupperta il soarbe din ochi pe iubitul coreean urat cu spume si ii da apa la moara pe o voce fratuzesc-senzuala: "Oh, yeah, internet is so well developed in Korea" Te pufneste rasul instant. Filmul asta parca terminase pe locul 2 in topul criticilor alora multi, chiar merita un premiu, poate regia.
3. Moonrise Kingdom - superb, fara alte comentarii
The rest:
4. Like someone in love
5. Holy motors
Pe astea le comentez la pachet ca le-am vazut fix in ordinea asta si fix unul dupa altul. Venisem la "Holy Motors" ca la a opta minune a lumii si la "Like Someone in Love" ca la ceva usor si de incalzire si la sfarsit mi-a placut mai mult "Like Someone in Love". Iti trebuie mult rafinament sa nascocesti un asemenea film din practic nimic, sa slefuiesti cu delicatete fiecare fraza, fiecare imagine, fiecare reflexie a luminii peste toata povestea. "Holy Motors" e luarea in batjocora a cinemaului cu propriile arme, cat ii reuseste asta?, cred ca undeva la jumatatea distantei intre genial si dubios. Adica multe scene mi-au placut, aia cu acordeonistii in biserica e de belea, dar totalul nu cred ca iese o capodopera si nici expresia "loved every minute of it" nu i se potriveste. Si nu cred ca i-a furat cineva Palme d'Or-ul acum ca l-am vazut. Cultissim da, capodopera nu.
6. Reality
E un film placut per total, dar nu iesit din comun. Oricum nu e o cazatura. Nu stiu daca lua Grand Prix fara Moretti presedintele juriului (as zice ca e o decizie care e acoperita cat de cat, la limita). Oricum e mult mai bine decat filmul lui Audiard. Matteo Garrone live la Q&A mi s-a parut un italian atipic: un pic sfios si foarte politicos. Deloc gura mare. Intelectual ce nu se simte bine in fata multimii, tipul ala de om.
Reygadas-ul
Prefer sa nu dau un verdict pentru ca din cauza prostiei mele (eram convins ca filmul incepe la 8 jumate in loc de 8 cat scria si pe bilet) am ratat primele 20 de minute in care se intampla lucruri spectaculoase vizual. Asa ca mai trebuie sa-l mai vad o data, peste 6 luni cand o aparea pe surse
Oricum, din ce am vazut, nu-i un film care sa merite sa fie demolat cum deja a fost de unii. Cred ca si aici un premiu e justificat, dar mai vreau sa-l mai vad o data. E cinema foarte curajos, kamikaze, pe muchie, care transeaza bipolar verdictul intre porcarie si capodopera. Eu zic ca e Reygadas-ul e Apitchatpong-ul anului mai clar decat Holy Motors-ul, asta e filmul cel mai radical luat ca intreg, Holy Motors-ul e doar colaj de traznai.