[victor_homescu]

27 martie, Ziua mondială a teatrulu - William Shakespeare - (Cum vă place, II, 7), Jaques to Duke Senior : **Lumea-ntreagă e o scenă/ Răsar şi pier, cu rândul, fiecare/ Mai multe roluri joacă omu-n viaţă/ Iar actele sunt cele şapte vârste :
Întâii e prunc: în braţele dădacii
Scânceşte, ţipă şi nu-şi află loc.
Şcolar apoi, cu un ghiozdan în mână
Şi faţa fragedă ca zorii zilei ,
Târându-se spre şcoală-ncet ca melcul.
Şi,-ndrăgostit, oftând ca un cuptor
Şi preaslavind sprâncenele iubitei
Într-o baladă tânguioasă foarte.
Soldat, pe urmă, suduind amarnic,
Bărbos şi mustăcios ca leopardul,
Bănuitor mereu că-i cauţi price,
Şi gata să se-ncaiere oricând,
Dând buzna, până-n gurile de tun,
Să-nhaţe băşicuţa de săpun
A gloriei; judecător apoi
Cu pântec rotofei, mai mare dragul,
Plin de claponi, şi barba rotunjită
Cu îngrijire, vorba înţeleaptă,
Ochii-ncruntaţi, aşa îşi joacă rolul.
Nădragi de lână poartă-n vârsta a şasea,
Papuci şi ochelari pe nas, nădragi
Păstraţi din tinereţea lui cu grijă,
În care descărnatele-i picioare
Plutesc ca-n nouri; bărbătescu-i glas
Piţigăiat e iar ca, de copil,
Parcă-ar sufla în foale şi în fluier.
În scena cea din urmă care-ncheie
Peripeţiile acestui basm,
E prunc din nou, nimic nu ţine minte,
Dinţi n-are, n-are ochi, nici gust – nimic.**
***
Nu suntem singurii nefericiţi/ Căci în nemărginitul teatru al lumii/ Se joacă întâmplări mai dureroase/ Decât pe scena noastră.
***
Marin Sorescu - "(Shakespeare"), 1965

*Shakespeare a creat lumea in sapte zile.
In prima zi a facut cerul, muntii si prapastile
sufletesti.
In ziua a doua a facut riurile, marile, oceanele
Si celelalte sentimente -
Si le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu,
Cleopatrei si Ofeliei,
Lui Otello si altora,
Sa le stapineasca, ei si urmasii lor,
In vecii vecilor.
In ziua a treia a strins oamenii
Si i-a invatat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznadejdii,
Gustul geloziei, al gloriei si asa mai departe,
Pina s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit si niste indivizi care intirziasera.
Creatorul i-a mingiiat pe cap cu compatimire,
Si le-a spus ca nu le ramine decit sa se faca
Critici literari
Si sa-i conteste opera.
Ziua a patra si a cincea le-a rezervat risului.
A dat drumul clovnilor
Sa faca tumbe,
Si i-a lasat pe regi, pe imparati
Si pe alti nefericiti sa se distreze.
In ziua a sasea a rezolvat unele probleme
administrative:
A pus la cale o furtuna,
Si l-a invatat pe regele Lear
Cum trebuie sa poarte coroana de paie.
Mai ramasesera citeva deseuri de la facerea lumii
Si l-a creat pe Richard al III-lea.
In ziua a saptea s-a uitat dacă mai are ceva de facut.
Directorii de teatru si umplusera pamintul cu afise,
Si Shakespare s-a gindit ca dupa atita truda
Ar merita sa vada si el un spectacol.
Dar mai intii, fiindca era peste masura de istovit,
S-a dus sa moara putin.*
***
"Hamlet" actul III ***A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea.
Mai nobil e să-nduri în cuget, oare,
Săgeţi şi praştii ale-ursitei rele,
Sau apucând o armă tu sa curmi al Restriştilor noian?
Să mori, să dormi... Nimic mai mult.
Şi printr-un somn să ştii
Că pui sfârşit durerii sufleteşti
Şi-atâtor mii de alte suferinţe
Ce sunt a cărnii parte.
E-o-ncheiere
Chiar foarte de dorit.
Să mori, să dormi.
Să dormi, dar cine stie?
Să visezi! Aici e greul!
Căci în somnul morţii,
Când ai scăpat vremelnicul caier,
Ce vise-atunci ai să mai poti visa?
E tocmai ce ne-ndeamnă-a şovăi,
Şi-aici e teama care dă năpastei
Un trai atât de lung.
Cine-ar mai sta
Să rabde biciul şi dispreţul lumii,
Despoticul bun-plac, zăbava legii,
Sfidările din partea celor mândri,
Durerea dragostei ne-mpărtăsite,
Trufia stăpânirii şi-njosirea,
Prin cei nemernici, a destoiniciei,
Când poate să-şi dea singur dezlegarea
C-un vârf de jungher?
Cine şi-ar mai duce
Povara vieţii-n geamăt şi sudori
De n-ar fi groaza tainei ce urmează
Şi-acel hotar necunoscut de unde
Nu-i călător să se fi-ntors vreodată,
Şi care zdruncina voinţa noastră,
Făcându-ne să suferim mai lesne
Urgiile de-aici decât să tindem
Spre altele pe care nu le ştim.
Ast gând pe toţi ne face-a fi mişei.**