|
Interesanta combinatia filmului de autobiografie cu ecranizarea cartilor pentru a surprinde chiar modul in care Mishima si-a considerat scrisul strans legat de propria viata, de ideile si de deciziile sale. Filmul mi-a placut cel mai mult la nivel vizual, nu neaparat pentru culoare, cat pentru simetria si minimalismul imaginilor.
M-as fi asteptat de la film sa aprofundeze ideea de frumusete de la Mishima. Runaway Horses este cel mai accesibil roman din tetralogie. Celelate carti sunt mult mai intrigante si debusolante (cel putin pentru mine). As fi vrut ca filmul sa-mi clarifice acest aspect al conceputului de frumusete care, recunosc, mi-a ramas incert din cartile lui. Il voi reciti la un moment dat cand voi considera ca sunt pregatita sa incerc din nou sa-l inteleg mai bine.
Filmul a fost prea narativ pentru ce mi-as fi dorit eu si mult prea concentrat pe seppuku-ul lui Mishima.
3,25 stele
|