|
re: alle anderen -
creca mi-a fost greu sa imi revin dupa cele 90 de minute de tortura dela fetita moarta (ca de la ulimele douazeci-treizeci am plecat). am avut rabdare cu filmul german in prima lui parte, dar ideea e ca in aceleasi conditii - doua-trei personaje, interventii ale unor straini in cuplul central, sau pe tema apropierii dintre personajele centrale, sau ca infatisare a unor incercari de apropiere post-traumatica intr-un cuplu - is exemple de filme reusite (Sex Lies Videotapes, Tape, Scenes from a marriage), iar aseara toate astea imi veneau in minte odata ce am constatat ca in povestea germana nu prea e nimic de substanta (nici macar plictiseala reciproca a celor doi protagonisti nu a devenit memorabila), filmul nu avea zvic (stranger than paradise e tot despre plictis, afecte, dar acolo are loc o comunicare film-spectator). si gindurile astea cu soderbergh sau bergman in prim plan au lucrat si mai mult in contra vizionarii momentane. si asa s-a dus naibii vizionarea.
|