[robertsandu]

@1MicuCelUmilsiViril, se vede că ești citit. Sunt de acord cu ce ai scris, însă ai făcut o confuzie (probabil din vina mea). Doar pentru că apăr un anumit punct de vedere (aici abordarea formalistă), nu înseamnă că văd arta doar prin forma ei și nu prin modul cum influențează viața și omul până la urmă. Eu deseori, o să vezi asta dacă ne vom mai contrazice pe viitor, argumentez într-o direcție doar pentru că pot și pentru că observ că nimeni altcineva nu o face. Prin discuția pe care o avem acum, pot spune că mi-am atins scopul. Discuția e interesantă.

Trecem de asta si vorbim de componenta de valoare, care in afara de ce spui, pe scurt, mai include, morala, etica, sens, folosinta in societate, etc.
Tu de ce crezi ca "taram" dupa noi de milenii, ca omenire vorbind, folosind-o in orice domeniu, zicerea "qui prodest" (cui foloseste)?
Iata dar, numai din definirea pe fuga a artei (nu putem face aici o teza de doctorat), rezulta ca si cinematografia, o arta, e facuta pentru om, pentru public, si nu cum aratai tu ca nu are treaba cu omul in general. E total invers fata de impresia ta de acum..

Ceva s-a pierdut undeva, probabil eu am exagerat și am dat senzația că sunt vreun militant pentru formalism în dauna umanismului. Nu sunt. Din contră chiar, filmele mele preferate sunt cele care au la bază povești umane, sentimente, o anumită formă de morală. Dar cred că e dreptul artei de a nu fi interesată de om. Există artă de valoare care nu implică niciun fel de lecție de viață, niciun fel de morală. Crezi că arta care nu are în centrul ei omul este irelevantă sau neimportantă? Jocul culorilor, contrastele de lumină/umbră, încadrările, mișcările de cameră, trecerile de la un cadru la celălalt, stilul de filmare, sunt chestiuni pur estetice. Nu te învață nimic, sunt doar frumoase. Este o formă de artă și asta. Evident, nu e singura formă de artă, dar e până la urmă o formă de artă.