[robertsandu]

RobertSandu,
M-am cam săturat de afirmația că un film bun nu trebuie să aibă neapărat mulți spectatori. De ce nu?
Înseamnă că un film prost are mulți spectatori? Eu cred că nu așa se pune problema.

Pentru că uneori autorul sau artistul din spatele filmului poate fi interesat de anumite teme care nu sunt pe gustul maselor. Publicul larg nu va putea privi dincolo de entertainment, pentru a extrage înțelesul filmului. Educația cinematografică a publicului larg nu e foarte dezvoltată. Sunt foarte mulți care chiar cred că filmele Marvel sunt cele mai bune de pe planeta. Nu te poți lupta cu așa ceva.

Cu „poziția copilului” te contrazici, pentru că spui că este un film foarte bun, dar îți atrag atenția că a avut foarte mulți spectatori, peste 100 de mii, față de 5 sau 6 mii ale altora, sau 830.

Nu știam câți spectatori a avut Poziția Copilului. Am dat doar un exemplu de film românesc foarte bun și recent. Aferim! ar fi altul.

Nu apreciem valoarea filmului după numărul de spectatori, dar ținem cont de acest număr.
Pentru aceasta, trebuie să definim „filmul bun” și „filmul prost”.

Aici nu sunt de acord. Filmele nu au nicio obligație față de public în opinia mea.

Filmul prost este acela care nu reușește să spună ce și-a propus, este fals, neconvingător, subiectul nu prezintă interes. La acestea se referă ceilalți useri când spun că filmele românești sunt proaste.

Pentru cine nu prezintă interes? Pentru mine, ca regizor, sigur prezintă interes, că altfel nu mă apucam să îl fac. Știu ce vor să spună ceilalți useri, doar că tipul ăsta de a împărți un film nu mi se pare corect.

Un film de public nu trebuie neapărat să fie prost.[/b]

N-am făcut extrapolarea asta. Sunt multe filme de public care îmi plac, începând cu Back to the Future, continuând cu Terminatorul, Avatar chiar, multe din filmele lui Nolan, în principiu cinemaul american de divertisment inteligent, dar cel făcut cum trebuie (un Scorsese, un Mann, un Spike Lee, chiar și Cameron sau Spielberg). Ocazional mi se pare entertaining și cinemaul frenetic-exploziv al lui Bay.

Aici nu comparam genurile de filme între ele, pentru că nu ar fi corect. Discutam despre filmele românești având în vedere lista celor realizate în ultimul timp.
Spui că „Poziția copilului” este un film foarte bun.
Din punct de vedere cinematografic?
Eu cred că în primul rând pentru că subiectul prezintă interes pentru foarte multă lume. „... un film care exploatează la maximum sensibilitatea celor care au, mulți la număr, fie un copil care poate fi lovit oricând de o mașină, indiferent din vina cui , fie un „copil” care poate omorî pe cineva cu mașina, indiferent din vina cui.”Am citat din părerea unui user.
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=99784
Numai dacă subiectul, respectiv scenariul, prezintă interes se poate discuta despre realizarea cinematografică și numărul de spectator! [/b]

Și forma poate prezenta interes de exemplu, nu doar subiectul sau povestea filmului. E celebra abordare umanism vs formalism. Poate unii se uită la film pentru simboluri, culori, metafore vizuale -- (pe scurt, amprenta regizorului). Un film de genul ăsta e din start susceptibil să fie peste nivelul de înțelegere al culturii de masă. Iar de obicei, ceea ce lumea nu înțelege, cataloghează ca fiind prost.

P.S. nu compara niciodată filmul cu altă artă, mai ales cu pictura. Am argumentat cu alte ocazii de ce!

Ba sunt unii regizori care se gândesc la fotografie și la filmare în general în termeni de contrast, încadrare, simbolistică (de unde si denumirea de stilist sau formalist), elemente ce se găsesc și în pictură. Dovadă că tendințe (curente) au influențat de-a lungul timpului atât pictura, cât și cinemaul (impresionismul, expresionismul, naturalismul, suprarealismul ș.a.).