[robertsandu]

Cam are dreptate alali aici, cu echipa de producție, pentru că filmul de entertainment de larg consum înseamnă nu doar filmarea lui și atât. Înseamnă reclamă (eventual un teaser ceva sau o campanie care să anunțe publicul că la ora x are loc premiera filmului y, cel mai tare lucru de pe planetă) - producție (cu toate etapele aferente) - promovare - distribuție. Fiecare parte din întreg trebuie făcută de un profesionist pe părticica lui. Sunt unii care sunt ași la promovare (TV, online, prin materiale scrise, flyere distribuite peste tot ș.a.m.d.), dar au citit 5 cărți în toată viața lor. N-are nicio legătură una cu alta, nu trebuie făcută confuzia între cultură și priceperea într-un domeniu. Am cunoscut olimpici la matematică care nu știau să-ți spună dacă Arghezi a fost poet sau pictor. Sherlock Holmes putea să distingă ce țigară a fumat suspectul după urmele de scrum, dar nu știa ordinea planetelor în Sistemul Solar. Informația utilă și cultura sunt lucruri diferite.

Legat de publicul care merge la film, sunt convins că pe lângă cei care vor să meargă la cinema și caută informații din proprie inițiativă cu privire la ce opțiuni au în seara respectivă, mai sunt mulți alții care se duc la cinema pe baza unui impuls de moment, fără să planifice chestia asta și fără să facă mari documentări în prealabil – eventual la sfatul unui prieten sau din nevoia de relaxare după o zi grea la serviciu. Și dacă respectivul aude că e un film românesc despre care se vorbește des în reclamele de la TV, despre care vorbesc prietenii lui de pe facebook sau pe care l-a văzut pe nu știu ce afiș imens pus la piața Unirii sau pe fațada magazinului Cocor, sporesc șansele ca respectivul să vrea să vadă filmul ăla la cinematograf, măcar să afle care-i șmenul cu el de apare peste tot. Așa se face promovarea. Nu trântești un film despre care mulți nici nu știu că există și după stai cu mâinile în sân. Dacă opresc 10 persoane oarecare pe stradă și îi întreb de Aferim, pun pariu că 7 mă întreabă ce e aia, probabil că se gândesc că o fi vreo asociație sau vreun ONG ceva. Primul instinct ar fi să îi ridiculizăm pe ăia care nu au auzit de marele film Aferim, dar problema nu e a publicului. Publicul are dreptul la ignoranță. Are necazuri, are probleme la muncă, în dragoste, nu poți să-i ceri publicului să facă documentarea în locul tău. Informațiile publicitare sau de promovare cele mai valoroase sunt cele care ajung la public cu minimum de efort din partea acestuia. Îți trebuie anumite cunoștiințe despre psihologia consumatorului, dinamica grupurilor, chestiuni care țin de sociologie și care au foarte puține în comun cu arta de a face film în sine, dar foarte multe în comun cu arta de a vine un film sau de a face un film popular.

E adevărat că asemenea experți nu lucrează degeaba și că a pune cap la cap o echipă de profesioniști te costă. Dar sunt niște costuri pe care trebuie să ți le asumi. Dacă nu ai bani foarte mulți poți, de asemenea, să faci exclusiv promovare pe social media, care nu te costă la fel de mult ca cea pe TV și care astăzi este extrem de bine văzută. Sunt diverse opțiuni de promovare (un mare minus pentru filmul românesc), dar îți trebuie persoane capabile. Poți angaja chiar o agenție specializată în a promova un produs, pentru că filmul de entertainment e mai puțin o operă de artă, cât un produs de divertisment. Sigur, există filme de mare valoare care sunt și opere de artă și foarte entertaining, dar în general filmul de larg consum își lasă la ușă atitudinea elitistă, restrictivă sau mai știu eu cum. Asta prinde la public și e și normal să se întâmple asta. Să nu-mi spui mie că după o zi grea de muncă îți mai arde să te întrebi ce naiba a vrut să spună regizorul x în scena y. Dacă nu ești avid de cinematografie sau de artă în general, o asemenea fază mai mult îți taie cheful decât să te provoace să gândești. Escapismul și entertainmentul nu sunt pentru oricine. Cu siguranță e mult mai ușor să zicem că Michael Bay sau oameni gen Jerry Bruckheimer sunt praf și că nu știu să facă filme. Adevărul e că sunt super profesioniști și că știu foarte bine să facă filme de un anumit gen (genul nefiind proaste, ci filme pe care lumea vrea și merge să le vadă).