|
bravo benny, u've made some very good points!
e adevarat k greutatea filmului este de la 1/2 incolo, si e normal sa fie asa - intelegi niste relatii, niste psihologii a.s.o. marturisesc k prima 1/2 (oricit de frumoasa) are totusi un aer de 'come to where the flavor is' - but it can't be helped: vezi un tip cu palarie de cowboy fumind pe fundal de munti si zici 'marlboro' sooner than it'd take him to be shagged by the next 'marlboro cowboy'.
si mai cred k frumusetea povestii - cum spune si benny - este data de final, iar aici lee vine cu un 'detaliu' multiplu-revelator: acea camasa a lui ennis, furata si ascunsa de jack, pe care acesta o gaseste la sf. in camera lui jack. e k un fel de 'madlena' - a lui ennis si a filmului - si, oricit ar parea de ciudat, m-a dus cu gindul la alt film al sentimentelor reprimate/distilate cu picatura (chinezeasca): 'the remains of the day'. k si personajul majordomului jucat de hopkins acolo, ennis del mar simply wouldn't let himself go... isi rateaza viata (poate) dintr-un handicap/ hangup psihologic. si asta e infinit mai sad decit ideea de 'iubire imposibila', pt k omu si-o face cu mina lui - so to say.
pt theo
sorry, i meant no disrespect: am folosit 'frigiditate' in sens afectiv... & it's more widespread than u think! citeodata am impresia k am devenit mult prea blazati si asteptam prea mult de la o poveste pe celuloid...
|