Floating Clouds
If I cannot live with you, I will wait for you my whole life. That is a woman. 
I laughed so hard, I almost choked on the coffee I was using trying to stay awake. În afara acestui moment de ilaritate bruscă și involuntară, it was a pretty dull experience. Nu e un film prost, dar frateee, așa baladă tristă din trompetă mai rar. Tăte năcazurile din lume au tăbărît pe capul săracilor protagoniști, de la avorturi pe ploaie torențială pînă la decese cauzate de tuberculoză.
Protagonistul mi-a plăcut, un tip destul de...atipic pentru cinemaul asiatic, tipul miserupistului. Eram obișnuit cu japonezul dîrz care latră maxime despre curaj și abnegație încrețind din sprînceană. Dar pe omul ăsta pare a-l durea în 14. Resemnat ca Japonia după război. Și gagica asta tot îl fute la icre în legătură cu o relație pe care cîndva au avut-o sub cireșii înfloriți. Să tot vine și-l caută și ies la plimbare și-și amintesc ce bine era odată... Tipul îi spune răspicat că ce-a fost odată a trecut și-acum își caută alinare pe la alte adrese. But the drama queen doesn’t give up. Și lacrimi, și istericale... Și iar se plimbă, și iar plouă... Coloana sonoră nu ne lasă să uităm că asistăm la o tragedie de proporții. Tipa e dispusă la orice numai să rămînă cu el... Și plînge, și afară plouă... Și de la atîta ploaie se îmbolnăvește de tuberculoză... La sfîrșit moare. Dar înainte să-și dea duhul, ne mai stoarce o lacrimă cu un zîmbet venit din vremuri de altădată... Zîmbete, inocență, naivitate, chestii dintr-o altă epocă. Nu-s filme slabe, clasicele astea asiatice, doar că le-a expirat termenul de valabilitate...
Feddy, de unde-ai luat pe Față-nlăcrimată, că vreau și eu 2 bucăți, să le servesc în loc de epilog...
Vot: Mihalkov