Sper ca „Înmormântarea” să fie comedie!
De când mă știu, am văzut toate filmele românești, cu foarte puține excepții.
Deși, în concepția mea, filmul o dată văzut nu mai poate fi schimbat, deci cronicile nu-și mai au rostul, există alte păreri, potrivit cărora, cineaștii își îndreaptă greșelile, sau publicul va fi avertizat și va lua, în cunoștință de cauză, hotărârea de a merge sau nu la acel film.
Tot după părerea mea, nimeni nu poate stabili în locul potențialului spectator la ce film să meargă acesta.
Și, totuși, timp de 10 ani, între 2009 și 2019, nu numai că am continuat să văd toate filmele românești, desigur, cu unele mici scăpări, indiferent de cronicile oficiale, dar am și scris și am publicat cronicile mele personale. Ba mai mult, am publicat anual ierarhizarea filmelor românești după audiență.
De cele mai multe ori, părerea mea nu a corespuns cu cea a cronicarilor oficiali, dar a rezonat în foarte mare măsură cu cea a spectatorilor.
Concluzia finală a fost că, indiferent de situație, și cei care au avut cronici nefavorabile au continuat a face filme, ca și cei care au avut cronici favorabile.
În ultimii ani nu am văzut decât cronici favorabile, ba chiar elogioase, la filme de multe ori insipide, nu numai după părerea mea, dar și a potențialilor spectatori care au ales să stea acasă, așa că nu am mai scris despre acestea.
Astfel că, dintotdeauna, mi-am pus problema posibilității intervenției „cronicarului” nu când nu se mai poate face nimic, ci încă din faza de scenariu.
Comisiile de jurizare, inclusiv la concursurile CNC, se limitează la o ierarhizare a scenariilor după niște criterii de evaluare convenționale, dar nici scenariul de pe primul loc nu înseamnă că e fără fisuri, ca să nu spun, perfect.
Eu aș fi dispus să citesc nu numai cele 5 scenarii finaliste din competiția Kira Hagi, dar și din alte concursuri, dacă organizatorii și autorii ar fi de acord.
doni.mirodoni@gmail.com
carpatiifilm.ro este interesat