|
alali, colericule! ha ha haaaa
adevarul este undeva la mijloc. desigur, filmul asta nu este perfectiunea in materie, nici macar nu este cel mai bun film al lui Cassavetes, zic unii (probabil cei mai in masura sa aprecieze). pana la urma, totul se rezuma la preferinta si aproape intotdeauna, avem tendinta de a ne forma un etalon, ma refer la un autor sau un anume gen de film, dupa care, tot ce urmeaza este comparat cu acela care ni s-a parut ca intampina toate asteptarile noastre.
in timp ce ma uitam la "The killing...", ca si tine, da, exact ca si tine, comparam cu "Opening Night" si regaseam stilul lui Cassavetes in ambele filme. conteaza foarte mult prima jumatate de ora, este magica. daca ea reuseste sa prinda spectatorul in mreje, va reusi sa-l tina aproape de film pana la final. din pacate, "The killing..., incepe putin cam fara noima, se prelungeste prea mult scena jocului de noroc, actiunea este prea lenta, lipseste aproape total. in schimb,camera zaboveste prea mult pe trupurile dansatoarelor (apropos, ele chiar sunt actrite?) si pe chipul si gesturile lui Gazzara. aici mi se pare ca s-a intins coarda prea mult. e o chestie de rabdare. rolul Genei in "Opening Night" a fost mult mai intens, mult mai convulsionat. temperametal, cele doua personaje sunt total opuse, deasemenea, scenariul, total diferit. lipsa legaturilor dintre scene, a fluentei in derularea lor, a daunat cel mai mult lui "The Killing..."
|