[Mercutio]

Trebuie sa spun de la inceput ca nu sunt un cunoscator al traditiilor si culturii comunitatilor evreilor ortodocsi. Filmul e cumva o introducere in modul de viata al acestei comunitati, desi nu e nici pe departe un studiu etnologic. Pentru ca punctul de vedere e unul implicit, intern. Autoarea pare a nu lua in seama ca filmul ar putea fi urmarit si de cineva din afara comunitatii. Si datorita faptului ca toate personajele fac parte comunitatea respectiva, e cat se poate de normala lipsa unor explicatii detaliate despre toate aceste traditii, obiceiuri, comportamente, valori, care se regasesc, reies, in/din film. Mijloacele folosite sunt minimale: filmari
aproape in intregime la interior, profuzime a imaginii (claritate) mica, utilizarea in principal a plan detaliului, deci un joc actoricesc bazat mai mult trasaturi faciale si mai putin pe gestica. Toate aceste se pliaza spatiului restans, care e ca o oaza, ca o insula, ca un biotop. Nu exista repere externe, imagini din afara acestui spatiu, sau personaje care sa fie din exteriorul comunitatii, ceea ce ar da loc comparatiilor si judecatilor. Pentru a judeca corect istoria mi se pare necesara considerarea contextului si implicit a personajelor, ce sunt limitate la acest context. Ar fi fals, mi se pare, sa pui in raport psihologia acestor personaje cu valorile societatii noastre, asa zis moderna. Ceea ce pare a fi primordial in aceasta comunitate e institutia casatoriei. Casatoria aranjeaza lucrurile, da stabilitate nu doar familiei intregite, dar si comunitatii, comunitate care impartaseste problemele si bucuriile fiecarui membru al ei. Intriga filmului se bazeaza pe aceasta notiune. Da, exista o intriga, filmul isi pastreaza structura narativa de trei acte, desi e mai putin evidenta. Actul intai, prezinta o stare de echilibru, Shira are
o cerere in casatorie, sora ei, casatorita, insarcinata, e ok. Actul doi incepe cu plot point nr. 1, adica aparitia problemelor: propunerea de casatorie e anulata, sora Shirei moare. In continuarea actului doi toate personajele se straduiesc, se framanta, sa rezolve aceste probleme, fiecare in felul sau, pentru ca in final actul trei sa aduca din nou echilibru si stabilitate in familie si comunitate, prin casatoria celor doi. In ceea ce priveste conditia femeii, se vorbea pe aici de 'opresiunea sentimentelor': eu unul n-am regasit problematica asta in film, dimpotriva, ceea ce reiese din film e ca Shira era libera sa aleaga si avea ultimul cuvant de spus in ceea ce priveste casatoria ei. Scena din biroul rabinului este elocventa. Rabinul o intreaba pe
Shira ce simte in privinta casatoriei cu cumnatul ei vaduv. Ea raspunde ca nu e vorba de sentimente in aceasta intelegere. La care rabinul ii raspunde ca doar despre sentimente e vorba si nu binecuvanteaza casatoria.
Desi e o privire din interior, e de apreciat impartialitatea, lipsa unui mesaj pro sau contra acestui mod de viata specific comuntitatii respective, care ar putea fi unul dintre pretextele unui asemenea film, vezi filmele iraniene.

2.5 stele