[MinRep]

Din prea mult timp liber (dar si din preocuparea pentru acest topic), imi permit sa continui ce a inceput nume... Mentionez inca o data ca articolul apartine Aurei Puran si a aparut in ProCinema, nr. 41, ianuarie '99.



FIRESCUL

Eu nu-mi creez filmele impunandu-mi sa gandesc rational. Ele sunt create de un firesc deplin. E ceva innascut, ce decurge natural: ma rezum sa filmez si merg inainte. [...] Actorilor nu le spun altceva pe platou, decat sa se lase calauziti de propriul lor firesc. (A.K., 1992)


GENDAI-GEKI

Termen japonez desemnand filmele a caror actiune se petrece dupa 1876 (reinstaurarea puterii imperiale si sfarsitul shogunilor) si pana azi. In acesta categorie intra Ingerul beat (1948), Cainele turbat (1949), A trai, Escrocii dorm in pace (1960), Dodes'ka-den, drame de factura (neo)realista, reflectii amare asupra nenorocirilor produse de tarele sociale in mediul citadin. Simptomatica pentru importanta acordata acestui gen e reactia sa la primirea Leului de Aur pentru Rashomon, cand declara ca premiul ar fi trebuit sa revina unuia dintre filmele sale sociale, cu nimic mai prejos decat Hoti de biciclete, de pilda. Regizorul se intoarce la gendai-geki dupa 1990, dar dintr-o alta perspectiva. Intelepciunea varstei domoleste patosul indignarii, culorile apusului de soare atenuaza asprimile. Vise (1990), Rapsodie in august (1991) si Mandayo (1993) au o melancolie senina care, fara sa eludeze uratul vietii, te invata sa cultivi partea ei cea frumoasa.