(1925‐1977) A.E. Baconsky, ani 43 de la moarte, cel care a lăsat istoriei noastre literare, între altele, volumul de traduceri "Panorama poeziei contemporane universale", 1972 - având aproape o mie de pagini (910)**Lăsaţi nebunii să umble singuri căutând o lume/ mai albă pentru moartea lor, lăsaţ-i nepedepsiţi şi liberi: fiecare/ cu masca lui întâmpinând la ţărmuri/ Apusul Magic, fiecare-n iarnă/ strigându-şi falsul nume în timp ce rugineşte/ pe vechi blazoane, cel adevărat.”, între anii 1969-1971 realizează, la radio, Emisiunea săptămânală "Meridiane lirice", **Poeziile şi proza, eseurile, notele de călătorie, traducerile, întreaga lui literatură se află sub semnul acestui dublu impuls: către existenţă şi către artă, către exprimare şi către viziune, către viaţa reală şi către idealul spiritual. Trăia ca un artist şi scria ca un om.(**Noi n‐am murit niciodată și nu vom muri în complicitate cu viermii pămîntului zodia noastră/ surâzătoare se‐arată: un dans/ ne salvează mereu, un dans mlădios/ o eschivă de membre, o eschivă de inimi/ o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete - o/ capetele tăiate, cele ce nu s‐au plecat/ cele ce n‐au purtat niciodată o mască/ încet în larmă apun și nu le mai deosebim/ din piramida de cranii ce crește mereu/ printre volutele dansului nostru**), Retras într-o solitudine mândră, era solidar prin creaţie. Aparenta lui izolare era un mod de apropiere esenţială, de un patetism netrucat. Ura mistificarea, avea oroare de falsitate şi de simulacru, cum scrisese într-un articol ce avea să apară postum în 'Luceafărul', unde începuse, nu demult, să-şi publice noi note de călătorie. Lirismul lui A.E. Baconsky rezultă din mişcarea sensibilităţii între nelinişte şi meditaţie; e, în toată literatura lui, o cumpănire dramatică între experienţă şi spirit, o confruntare între sentimentul pierderii şi al ireversibilului şi năzuinţa unei vieţi de o calmă, ordonată intensitate.**-criticul literar Mircea Iorgulescu
***
Emisiuni realizate de A.E. Baconsky-”Meridiane lirice” (1969). Miguel de Unamuno, alături de alți celebri poeti - conferințe și traducere.
http://www.radio-arhive.ro/articol/m...byju4.facebook
//////
**Sunt şi eu unul dintre cei ce se nasc din timp în timp între voi/ ca să moară cu gura plină de pământ şi de oseminte**, decedat, în timpul cutremurului, Bucuresti 4 martie 1977, sub tonele de beton ale blocului Continental,**Am văzut un maniac făcând injecţii trandafirilor/ am văzut o femeie de lemn am văzut un burghez/dând o lămâie girafei din grădina zoologică/ şi n-am văzut decât păsări moarte, multe/ nenumărate păsări moarte în jurul automobilelor/ care făceau dragoste pe Landhausstrasse**, A.E.Baconsky, născut la 16 iunie 1925, Cofa (Basarabia), eseist, poet, prozator si traducător/ **Pe negre întinderi/ germinează seminţe bolnave/azotul şi fosforul cresc în celulele lor/ albă e pulberea oaselor moarte pe care o cern / norii aduşi de falsul austru: Doamne, durerile facerii/ nu mai sunt pentru noi!false păsări adorm/ sus în văzduh=şi falsul craniu/ emite mesaje cifrate/ falsului soare**
***
Numai tacand si gandidu-te singur la toate, ajungi sa-ntelegi ca din tot ce-ai fi vrut prea putine raman langa tine,
numai vazand cum se-aprind si se sting noaptea
toate cararile tale gresite=numai lasand
sa te-nvaluie pulberea lor vei ajunge sa stii
ca regretul e sarpele galben pe care-ntr-un vis
il auzeai ca pe-un rau adormind la picioarele tale,
adormind si trezindu-se iar.Fara cuvant, fara strigat:
drumul pe care-ai umblat,ori ca-l strigi,ori ca-l fluieri,
nu se va-ntoarce la tine; ghemul lui negru si brun
cineva l-a zvarlit in ocean. Decat orice parere de rau
e mai buna tacerea. Numai tacand si gandindu-te singur
ajungi sa-ntelegi ca trecutul e-o casa pustie,
pentru toate pacatele tale izbavirea e numai in timp,e numai in rosu, e numai in oameni,in faptele lor. Liniste-n urma!
Totul e numai acolo-nainte, totul e-n fata.Alearga uitand,
ceea ce nu vei uita va veni dupa tine o data cu turma
de cerbi stravezii, care sunt poate visele tale.
Totul e doar inainte, totul sunt anii care ard si te-ntampina-n cale/ (Meditatie in ritm de maree)
***
Am voit să ard, să înalţ, să iubesc, să dărâm/ am voit să plâng, să lupt, să ucid/ e oare o ţară, un timp, un tărâm?/ un zid pretutindeni, un zid/ Voi pleca deci lăsând moştenire o lungă/ trenă de sânge, de zgură, de fum/ puţinii care vor putea să mă ajungă/ poartă stigmatul meu de pe acum/ Otrăviţi-vă carnea! Din hoitul îmbălsămat/ nici spic, nici floare, nici salcie nu dă!/ iată se-aude istoria urlând depărtat/ cine are urechi de auzit,să audă!
***
-Autoportret în timp-
Am semănat cu pădurea,cu moara de vânt,cu tăcutele,
negrele,necunoscutele cruci de la margini de drumuri,
cu umbrele cailor noaptea pe-nalte coline moldave
am semănat-si cu chipul ciudatilor zei
îngropati în nisip lângă mare.Cât e de-atunci?
Trebuie sa fi trecut multe ploi,multe viscole,trebuie
sa fi pierit multe ziduri si osti,=să fi căzut multe lanturi,
să fi ars,să se fi risipit,să se fi dus dracului multe imperii
ca să-ncep a semăna în sfârsit cu mine/Din volumul"Cadavre în vid",1969
***
-(Simptom)-/ poem, publicat postum-
Pietre, ziduri, clădiri=şi cel ce nu doarme crede şi înalţă/ mereu/ acelaşi templu stupid piramida pentru mumiile falşilor faraoni/ faraon/ care mor rând pe rând şi piramidele rămân mereu/ neterminate/ şi oasele sclavilor cântă, fluieră fluierul piciorului frânt/ ploaia/linge coastele rupte în formă de liră şi se aude o muzică/ decolorată/ dinţii cad când e grindină iar în craniul surâzător şi-a făcut/ cuibul o pasăre roşie care strigă întruna:/ NIHIL! NIHIL! NIHIL (Opere,I.Poezii,Academia Română,Fundatia Natională pentru Stiință si Artă,2009)