|
am votat reconstituirea.
cind am vazut filmul lui pintilie (acum vreo 3 ani) am fost destul de contrariat. 1. are momente sustinute de ironie la adresa comunismului. 2. dar are si tot felul de paranteze - cautari experimentale. si 3. are un final impresionant, un fel de vale a rusinii, o punere la colt, ceva graitor in privinta starii umane din acele vremuri in relatia adevar-despre-celalalt/realitate (re)cunoscuta/actiune sociala.
ceva nu se lega pentru mine in filmul asta. spune subtil o poveste despre comunism - dar despre o realitate pe care eu nu o cunosteam exact, nu prea imi dadeam seama la ce se refera pintilie in reconstituirea din filmul sau. stiam ca existasera inscenari, etc. dar lipsea ceva pentru mine Nu din cauza filmului, totusi! apoi erau si parantezele astea vadit estetice, dilatari temporale, care mi se pareau fortate in context, replici emfatice.
lucrurile s-au schimbat cind am vazut cazul prezentat de Alecu Solomon in Marele Jaf Comunist. documentaru' lui mi-a adus piesele lipsa din puzzle: 'reconstituirea' lui calotescu, felul in care justitia s-a folosit de cazul respectiv in condamnarea celor in cauza, etc.
pe linga toate cele despre comunism care au primit sens,
chiar si parantezele estetice se integreaza in desfasurator, ca excelente momente de respiro ale celor care odata implicati in poveste din partea statului deja stiau care va fi soarta lui Vuica si a lui Nicu. plus ca filmul mai poate fi privit ca expunere despre rolul pe care cinemau' l-a primit in societate in vremurile respective (filmul educativ &co).
l.e. - nu stiu care e relatia filmului cu sursa de inspiratie, ce trataza scrierea literara in fapt. poate ca pornind de la literatura din spatele filmului, sensurile ar fi altele.
|