[MinRep]

Harry and Tonto

Prima jumatate de ora a filmului e foarte buna. In ciuda faptului ca nu este chiar cea mai originala premisa, perspectiva unei relecturi a lui “Umberto D” in stilul american a anilor ’70 mi s-a parut destul de incitanta. Asa ca trebuie sa recunosc ca am fost profund dezamagit in momentul in care a aparut fiul lui Harry. Poate ca aveam alte asteptari, dar dupa acel moment ‘’Harry and Tonto’’ a devenit un alt film: road-movie-ul geriatric in care eroul (insotit sau nu de companionul animal) strabate tare in lung si-n lat, vizitandu-si copiii si nepotii, inevitabil toti cu probleme de viata si adesea interpretati de actori celebri. Ceea ce nu este un lucru rau in sine, dar parca de la un moment dat incep sa se adune cliseele (intalnirea cu prostituata, excursia la inchisoare etc.) Iar, sincer, eu care am pornit cu gandul la un “Umberto D” sau la un “Make Way for Tomorrow”, am gasit filmul asta lipsit de impact emotional. Dar poate ca asta este doar problema mea.

Cele mai reusite momente mi s-au parut acele conversatii random pe care Harry le are cu diferiti tovarasi de drum – precum taximetrista sau omul cu sandwich-ul – conversatii care nu duc nicaieri, dar sunt un prilej pentru cateva poante reusite. (- You want some ? - Er… My cat is hungry…) Astfel de mici vignette sunt bine-venite intr-un film care totusi are anumite pretentii despre mesajul pe care vrea sa-l transmita (despre varsta a treia, despre diferentele intre generatii, despre familiile modern bla-bla etc.) Trebuie totusi sa-l admiram pe Mazursky, care stie cum sa faca un astfel de film – fara inflorituri, fara „figuri de stil”, lasand povestea sa curga in ritmul ei lent, “fiziologic”. “Harry and Tonto” mi se pare un film minor al cinematografiei (semi-independente) americane a anilor 70, dar standardele epocii (Scorsese, Hal Ashby etc.) erau atat de ridicate incat nu se putea sa nu iasa o productie “de calitate”.

2 stele