Nu inteleg de ce filmele din competitie nu prea mai sunt reprezentate la fata locului de regizori sau macar de cineva din echipa. In schimb la filmele din alte sectiuni am avut des parte de placerea unei sesiuni de q&a. Mi se pare o parte importanta a unui festival sa intalnesti oamenii care au facut filmele, stiu ca multora le place sa vada intr-un film propriile lor idei, dar eu prefer sa inteleg ce a vrut de fapt autorul.

Sunt desigur si situatii in care prezenta regizorului e inutila. De exemplu de la Suntan (Bronz), nu am stiut cum sa ies mai repede, avand in vedere ca 2 ore de stupiditate nu aveau nevoie de inca jumate de ora de discutii pe masura. N-a ajutat nici faptul ca am avut in dreapta un cocalar care hahaia la fiecare organ genital de pe ecran - si au fost multe. Dar asta a fost o exceptie, publicul tiff-ar e unul deschis la minte si civilizat.

Seara am vrut sa vad In bataia soarelui, premiat la Cannes. Din pacate soarele parca se transferase si in sala, erau vreo 30 de grade lejer. Regie foarte buna, peste tot ce am vazut, povestea parea cam fabricata pentru premii, dar am plecat rapid asa ca nu pot sa zic sigur. Am incheiat ziua cu Their Distance, un fel de chick flick arty japonez. La q&a am pus intrebarea in romana, traducerea in engleza era deja gresita si nu-mi imaginez ce a ajuns in japoneza, pentru ca raspunsul a fost cam pe langa. Iata ca uneori poti ramane nelamurit si cu regizorul in fata.