[nume]

Coerectitudinea erotica si culpabilitatea pornografica

"Cinematografia, ca si alte zone culturale, blameaza pornografia, in timp ce erotismul e considerat onorabil. Scenele "tari" de alcov din Identificarea unei femei al lui Antonioni sau La marge a lui Barowczyk sunt acceptate ca dovezi de rafinament, in timp ce filmele Sylviei Kristel sau ale lui Rocco Siffredi sunt, cel mult, trecute cu vederea. Uneori, mutatiile din orizontul de receptare al publicului fac ca scene etichetate ca pornografice in urma cu o generatie sa fie privite astazi ca mostre de sofisticarie erotica. Ultimul tango la Paris pare azi o dezbatere intelectuala in care conteaza in primul rand dialogurile, iar posturile lui Joe Dalessandro din Flesh al lui Paul Morrissey, socante la vreamea lor, au fost pe deplin integrate in vocabularul iconografic contemporan.
Distinctia pe care legea o traseaza intre erotism si pornografie, legata de gradul de vizibilitate a organelor genitale, e banala si nesemnificativa. Onorabilitatea erotismului nu vine din discretia prezentarii actului sexual, ci din pretentia de a-l depasi. Prin insistenta asupra eroticului, se sugereaza ca exista ceva dincolo, respectiv dincoace, de sexualitate, si ca, pentru acest ceva, actul sexual are doar rol de semn. Demersul erotic are o pudoare de un tip special : el acopera sexualitatea sub valurile semnificatiilor. Filmul realizeaza aceasta sugestie prin jocul temporalitatii: oricat de realist ar fi prezentat actul sexual intr-ul film erotic, el nu se inscrie niciodata "in timp real", cum se intampla in filmul porno.
Erotismul face uneori di actul sexual o cale de cunoastere, o metoda de atingere a unei stari de maxima receptivitate. Alteori, el transforma sexualitatea in instrument al puterii, modalitate de dominare a "celuilalt", ca in unele filme ale lui Losey. Cand nu basculeaza in spiritualitate sau in ideologie, erotismul se situeaza dincoace de sexualitate, in zona cultivarii placerii, filmele de acest tip aratandu-ne protagonistii absorbiti in cercetarea unor noi combinatii si retete care sa le amane descarcarea energiilor.
Pornografia e interesanta nu atat prin indrazneala, cat tocmai prin ceea ce isi refuza in raport cu erotismul. Se filmeaza actul in sine, fara a-l orna cu cu sugestii, dar multiplicand perspectivele spre a da privitorului iluzia participarii. Toate miscarile atacantilor, ca si ale aparatului de filmat, au drept scop exclusiv starnirea privitorilor, placerea celor implicati direct fiind in mod vizibil sacrificata acestui scop.,
Un bun film porno, desfasurandu-se in timp real, n-ar trebui sa omita nimic din preliminariile sau din miscarile de tranzitie lipsite de valoare estetica.
Daca , intr-un film erotic, eroii isi cauta implinirea, placerea, salvarea, comunicarea, in filmul porno ei doar functioneaza in profitul voyeur-ilor, indeplinind cu detasare de masinarie perfect viabila, ceea ce noi, neprofesionistii, nu putem executa decat sub imperiul emotiei erotice.
Putine asemenea filme au ingeniozitatea de a introduce in imagine si accesoriile : aparatul e filmat, asistenta de platou etc. (v. Jurnalul unei vedete de film porno). Subliniind artificialitatea inscenarii, punand in valoare amanuntul sordid, meta-filmul porno poate realiza un efect de distantare brechtiana mai subtil decat sofisticaria celui mai pretios erotism. Cu eroii filmului erotic "compatimesti", te identifici, cel porno te indeamna sa te privesti pe tine insuti din exterior, cu raceala critica si cu luciditate ironica". (Mi-a placut asta).
Adrian Mihalache