[Pitbull]

Nume:
Dragule, Caranfil face ce vrei tu, face l***, face fasole, face carnati ... numai film nu "face".

- Prea mult spus, zäu! E unul dintre putinii care chiar FAC FILM - când majoritatea celorlalti doar FUCK FILM. Poti spune cä imperfect, cä e criticabil, chiar si cä e "slab", dacä tii sä-l desfiintezi (idee la care nu subscriu, cum stii), dar nu si cä ar fi "nul". FII FOARTE ATENT: exigenta e bunä, mai ales cä în buimäceala generalä de la noi a dispärut aproape total, dar trebuie sä fie si CALIBRATÄ. Loveste-l la tintä, în punctele slabe, nu-l spulbera, pentru cä atunci nu mai esti "critic", devii doar "nihilist". Ca sä folosesc o metaforä din istoria militarä: foloseste bombardamentul tactic, de precizie, ca Stukas-urile nemtesti, nu covoarele de bombe "strategice" cu care scumpii nostri anglo-americani au ras Dresda, Hamburgul si Berlinul.

Nume:
Am synopsisul acasa, de la Asfalt Tango ...

- Ai "synopsisul", sau SCENARIUL? Atentie la precizia termenilor, cä nu-i tot aia - iar dupä un "synopsis" nici Dumnezeu din ceruri nu-si poate forma o impresie definiivä.

Nume:
Sau poate nu e cazul si mi s-a pus mie pata pe Caranfil.

- Cred într-adevär cä asta e: ti s-a pus pata pe el (cam la fel cum mi s-a pus mie pe Pintilie). ÃŽncearcä sä faci la fel ca mine... (Auleo, ce-am zis! Metodä pedagogicä Ã* la Laurentiu Damian: "fä ca mine, si e bine!") ÃŽn fine, încearcä sä "te orientezi" dupä mine. Observä cä i-am recunoscut destule calitäti lui Pintilie (talent, inspiratie, fortä, profunzime, inventivitate), si abia pe urmä i-am atacat defectele (necunoastere a meseriei cinematografice, vulgaritate nesustinutä estetic, negativism neechilibrat, etc.). Niciodatä n-as spune cä Pintilie e un "zero", sau cä "nu face film". Dimpotrivä, FACE FILM, dar... mult sub nivelul asa-zis semi-divin care pe multi i-a läsat bujbé de admiratie.
Sunt convins cä-ti poti construi o atitudine la fel de echilibratä fatä de Nae Caranfil (si, în fond, fatä de majoritatea regisorilor), desi parametrii diferä, desigur.

3)Filantropica
AICI, într-adevär, ai pus niste probleme foarte importante. Ia sä vedem:

Nume:
Filmul prezinta niste situatii care mi se par "alien" pentru Romania si pentru orice tara, in general. Oricat de inventivi ar fi ai nostri ciorditori (indiferent de etnie), asa ceva n-ai sa vezi niciodata. Stii la ce ma refer.

- Stiu - si ai dreptate! Dar... stai o târä...
Nume:
Du-te tu la bancomat bine imbracat si cere niste bani ca ti-a ramas cardu' blocat in atm, sa vezi ce o sa sara baietii cu 50.000 la tine, care mai de care.

- Dom'le, tu ai citit "Bancnota de un milion de lire", a lui Mark Twain? ESTE EXACT SITUATIA DE-ACOLO! (În sensul ästa, da, i-am putea reprosa lui Näicä o anume lipsä de originalitate.) Si povestirea lui Mark Twain e neverosimilä, dar... (Stai cä vine!)

Nume:
Fundatia lui Dinica e o nascocire a unei minti bolnave.

- Prea mult spus, "a unei minti BOLNAVE". As zice: doar a unei minti "foarte ZGLOBII". (Problema apare pe urmä... ai putinticä räbdare.)

Nume:
La fel si gaselnita cu restaurantele. Astia au niste sisteme bine puse la punct, si daca faci o faza din asta undeva nu mai intri nicaieri dupa.

- Adevärat. Inträ în aceiasi parametri. (Apropo: mäi popor, dezvätati-vä sä mai ziceti "gäselnitä". în limba românä, înseamnä... OMIDÄ! Dacä "trouvaille" vi se pare prea snob, ziceti acolo "inventie", "descoperire", "idee originalä", ziceti "poantä", "chestie", "fazä", "cioacä", da' mai läsati "gäselnita"-n pace!)

Nume:
In nici o scoala din Romania nu se intampla asa ceva , chiar daca exista un imens dispret fata de profesori "Saracu', lasa-l e profesor, e si el amarat!").
(...) Mercedesurile mediapro din fata liceului care-si deschid usile simultan la venirea beizadelelor de la ore - nu m-am ras.

- Da, fazele astea m-au deranjat si pe mine. Aici, am început sä simt foarte nepläcut scârtâiala neverosimilului.

Nume:
Raketul moldovean care respecta cartea si invatatura.

- Cred cä e secventa mea favoritä din tot filmul. Îmbinä perfect elementele acelei ecuatii dramaturgice pe care o pomeneam mai sus: "dacä... / dar dacä...". Iar efectul, cel putin pentru mine, era de un haz nebun!

Nume:
Dispretul scriitorilor "clasici" fata de debutanti , hmmmm o fi ... totusi ..
Zamfirescu, poetul ratat care-si vindea creatii adhoc pe votca (bun rol, seamana cu el, un jeg).
- Din päcate, sunt reale, desi nu foarte generale. Simptomatice pentru conditia scriitorului de oriunde si oricând, din perspectiva ratärii, si mai ales în contextul actual de la noi.

Nume:
Totul este supradimensionat si exagerat. (...) Toate situatiile sunt ireale (...).
- În sfârsit, AI ZIS-O! DA, asta e principala problemä a filmului. Aici ajungem "la cestiune".
Sä mä întorc la exemplul din Mark Twain. În "Bancnota de un milion de lire", doi bogätasi pun un pariu si-i împrumutä unui tânär särac si cinstit o hârtie de-un milion, pentru o lunä. Peste o lunä, tânärul vine îmbräcat elegant, sätul, chivernisit bine, si le înapoiazä bancnota intactä, conform întelegerii. Explicatia? La vederea hârtiei, TOTI s-au îmbulzit sä-i "facä cinste" (croitorii, cârciumarii, comerciantii de tot felul), ca sä-l câstige de client. Simpla imagine a milionului era de ajuns ca sä-i deschidä toate usile pe gratis.
Mai e nevoie sä spunem cä NICIODATÄ si NICIUNDE nu s-a întâmplat asa ceva, si nici nu prea sunt sanse sä se întâmple? Si totusi, povestirea lui Mark Twain e convingätoare, tocmai datoritä umorului, ironiei, rafinamentului si CREDIBILITÄTII cu care reuseste sä descrie aceastä situatie posibilä, dar radical improbabilä. Si, în primul rând, pentru cä FONDUL problemei e adevärat: asa sunt oamenii. Exagerarea lui Mark Twain se înscrie în limitele unei caricaturi de bun gust.
Ei bine, AICI e problema cu "Filantropica" lui Nae Caranfil. A construit o exagerare, o supradimensionare similarä - dar... i-a reusit doar partial. Echilibrul dintre "posibil" si "probabil" e deplasat. De-asta spuneam cä nu e o "minte bolnavä", ci doar "foarte zglobie": demersul lui e inventiv si imaginativ (trecând peste asemänarea cu Mark Twain), dar... sare calul. Nu-l sare chiar atât de räu, nu e un imbecil - dar îl sare suficient ca sä stârneascä scepticismul.
Cred cä buba principalä este douä bube:
1) Nae a avut întotdeauna o dozä imensä de infantilism. În genere, i-a folosit, fäcându-l sprintar si proaspät, dar iatä - contine si anumite riscuri.
2) Acea infatuare artisticä despre care vorbeam alaltäieri: nu-l poti tempera (si pe alocuri nu poate nici sä se auto-tempereze). E atât de convins cä TOT ce face el e extraordinar (nu "genial" - e un tip care nu prea crede în "genialitate"), încât mecanismele lui de auto-cenzurä sunt cam inhibate. Rezultatul? Se vede cu ochiul liber: în "Filantropica", pornind de la o problemä de fond cât se poate de realä, legitimä si tragicä, a actualitätii românesti, a inventat o structurä dramaturgicä "dacä / dar dacä" foarte ofertantä si interesantä, dar... a mers prea departe. De la un moment dat, i-a scäpat din mânä "starea de real", si a sucombat în inacceptabil. (Fä o comparatie cu "E pericoloso sporgersi", în special episodul "Actorul": a folosit acelasi procedeu - dar... acolo i-a reusit! Acolo a gäsit echilibrul "sectiunii de aur".)
Iar în continuare, fiecare îl receptioneazä conform propriilor lui sensibilitäti. Unul ca mine, care-l agreeazä, recunoaste aceste deraieri, le analizeazä, dar nu se supärä prea tare. Un om ca tine, cu "pata pusä" pe Nae Caranfil, e firesc sä reactioneze vehement, väzând mai mult jumätatea goalä a paharului.