|
Ca tot ne legam de culori, nuante, palete cromatice, peisaje, tablouri si alte cele, imi aduc aminte si de "Charlie And Chocolate Factory" unde culorile nu tipau, ci urlau ca urmare a unui haos organizat, haos relevat de o replica a protagonistului care spunea ceva de genul:
" Ciocolata nu are sens. Daca ar avea sens nu ar mai exista." Si cam asa era tot complexul lui Willy Wonka.
Ce vreau eu sa spun e ca raiul din filmul cu pricina este creat de imaginea unui copil care nu a atins o maturitate din punct de vedere al gusturilor. Insa nici de kitch nu poate fi vorba.
Universul unui copil incocent este haotic, dezorganizat, jucaus si nu am inteles ce era asa kitchos la corabiile alea care se loveau de stanci sau la jocurile copiilor de acolo.
E culoare, e copilarie, e poveste. Jackson nu a creat arta, ci a incercat sa imagineze un mic univers inocent.
Vorbim ( de fapt, vorbesc aia) de kitch in adevaratul sens al cuvantului in arta snobista unde o pictura in care apar 3 linii si un cerc e mare opera de arta, iar unul care imagineaza un peisaj cu pomi e vulgar si fara gust.
|