[anaemona]

O sa incep in primul rind cu titlul, pentru ca nu prea am inspiratie in momentul asta, sau in anul asta. Sedusa si abandonata e de fapt pozitia in care era pusa femeia in Sicilia vremurilor respective. Se vede mai mult decit clar in film ca desi femeile de o anumita virsta par sa aiba anumite drepturi, cele mai tinere parca sint crescute cu simplul scop de a da satisfactie unui barbat in noaptea nuntii. Pe de alta parte gresesc, pentru ca nici tinerilor, barbatilor, nu li se permite prea mult. Norocul de a fi nascut intr-o familie cu stare, traditie vine la pachet cu acceptarea tuturor traditiilor, chiar daca, dupa cum se vede in cazul lui Antonio si Peppino, onoarea nu prea ii scoate afara din casa, decit impinsi de la spate de parinti. Pietro Germi sesizeaza foarte fin toate discrepantele intre onoare si ridicol, intre generatia veche si cea noua. Mie nu mi se pare deloc filmat intr-o nota comica, din contra, e filmat intr-o nota foarte serioasa, chiar unele filmari sint foarte deranjante, haunting, doar ca un element minor, in mijlocul unei scene schimba total efectul scenei pe ansamblu, ajungi sa rizi in hohote de la o singura replica, poate nici macar replica, privire, desi tot ce s-a spus pina in momentul respectiv a fost extrem de serios. Pe de alta parte accesoriile care ar putea sa te transpuna foarte usor intr-o stare de comedie si sa te ajute sa ramii acolo, gen vesnicele certuri, palmele trase de toate partile, incercarile de fuga inscenate sau adevarate, aproape intotdeauna te readuc la realitatea cruda, la adevaratele subiecte ale filmului, misoginism, perfidie, prostie, ignoranta, adevarata onoare (in cazul baronului) si multe altele.

Am remarcat intr-o singura scena fundalul muzical in falseto si asta la a doua vizionare, acum, pentru ca prima data nu l-am remarcat, fiind prinsa in dialoguri si in atmosfera. Singura muzica pe care am remarcat-o a fost santoneta in stil italian care isi aduce si ea aportul de satira, reducind adevarata drama la o dramoleta.

Subiectul filmului, cu mici schimbari, cred ca este cit se poate de actual. Cu siguranta exista inca destule familii in care autoritatea capului familiei e de netagaduit. Cu siguranta exista extrem de multe familii, in toate culturile, nu specific la italieni, in care ginerele era considerat un mascalzone inainte sa ceara fata in casatorie si devine barbat prezentabil dupa. Multe alte asemanari le putem gasi in ziua de azi. Onoarea nu are aceeasi semnificatie, dar orice semnificatie ar avea, cautam sa pastram aparentele in defavoarea adevarului gol golut. Ce vreau sa spun cu toata vorbaria asta e ca filmul e universal si dupa parerea mea rezista si patinei timpului.

Mi-au placut atit de multe scene ca n-as sti unde sa incep daca ar fi sa povestesc ceva, dar in afara de frumusetea nepermisa a Stefaniei Sandrelli, rolul fantastic pe care l-a facut Urzi, trebuie sa amintesc macar citeva personaje secundare fara de care filmul ar fi ca un popindau schiop. Inspectorul de politie, baronul, Antonio sint numai citiva, in mod normal ar trebui sa iau lista actorilor si sa-i insirui pe toti.

Nu pot spune ca e un film de care sint indragostita, altele sint filmele mele de suflet, dar l-am propus pentru ca imi place foarte mult stilul regizorilor italieni din perioada respectiva si am descoperit multe filme extrem de bune tatonind-o. Si nu pot sa-mi revin revazind cit e de frumoasa Sandrelli, si mai si joaca bine pe de-asupra.

4 stele