A priori era deja un film interesant, prin autor in primul rand, Pietro Germi, apoi prin colectia de care sunt atasat in mod special, Criterion. Dupa vizionare pot spune ca mi-a placut mai mult Divorzio all'italiana, de acelasi autor, pe aceiasi tema, sau una similara daca vreti, legata de onoare familiei. Pe de alta parte filmul de fata e o comedie in adevaratul sens. Comicul e redat prin multiple registre, nu doar prin cel de situatie, specific comediilor all'italiana. Anume prin interpretare, prin casting (unii actori au figuri de-a dreptul hilare), prin scenariu si replici pline de umor si ironie (scena in care avocatul da sfaturi despre cum ar trebui impuscat Pepino) si nu in ultimul rand prin muzica (fragmentul din simfonia a 5-a de Beethoven, cantat intr-o cheie falsa, ce revine mereu ìn momentele 'dramatice'). Am observat ca unii se refera la film ca fiind o farsa. Eu nu l-as incadra astfel. Situatiile redate nu sunt extrem de exagerate sau improbabile, ci decurg din realitati dure ale unor vremuri nu prea departate.
trei stele
ps: Am remarcat o asemanare cu filmul precedent. Si aici avem de-a face cu doua surori implicate intr-o istorie matrimoniala cu acelasi individ.
