|
Nu mor nici dupä "Glissando", nici dupä autorele-i, si sunt de acord cä filmul era diluat si complet lipsit de inteligentä, da' nu i-as zice chiar "prost", pentru cä în perioada aia la Daneliuc încä mai functiona bine instinctul, compensând în mare parte haosul in mintea lui - sau, mai bine zis, imprimându-i metodä. Iar "apolitic" era ca rezultantä - adicä cicä se declara "antifascist", dar asta nu functiona nici explicit (cä lumea era transfiguratä, zvastika devenea spânzulturul äla), nici implicit (cä povestea n-avea nici un fel de subtext politico-istoric real) - doar declarativ (prin motto). In schimb, nu ERA nici "anticomunist", cam din aceleasi motive; doar câteva strâmbute si fitile, bägate pe ici, pe colo (aplaudarea nebunului de pe scenä, înviorarea din final...) Ete, scârt.
|