|
IL GATTOPARDO
Pur si simplu "speechless". Imaginile, muzica, costumele si decorurile se imbina perfect. Adaptare aproape "word-by-word" a romanului, ce urmareste un aristocrat ce constientizeaza decaderea clasei sale si ascensiunea burgheziei. Este frustrat de lipsa de dragoste din propria familie, de fiul sau incompetent, de casatoriile intre veri. Vede in nepotul sau persoana care si-ar fi dorit sa fie, ce duce viata ce si-ar fi dorit s-o duca. Dorinta sa de a-l ajuta sa ajunga cat mai departe in final ajunge sa lucreze impotriva lui, printr-o indepartare de propria familia (in special fiica). Intr-un fel, in clipa cand agreeaza ca Tancredi sa se casatoreasca cu fiica unui "nouveau riche" si nepoata unuia a carui porecla este "merda" el semneaza "pactul cu diavolul". Finalul superior al aceluia din carte, deoarece nu aveam nevoie sa ni se spuna ca fetele lui Don Fabrizio ajung niste fete batrane si sclerozate. Iar moartea sa nu mai este necesara pe ecran. Semnele se vad.
10/10
|