Mi-a placut filmul desi mi se pare ca e mult mai usor de “citit” de catre persoanele cu o sensibilitate mai feminina…in principiu de catre femei
Reuseste in mare parte sa fie subtil, elegant si stilat. Ii lipseste intensitatea (are totusi momentele lui) dar asta e de inteles, ar fi in contradictie cu tonul general al filmului. As spune ca e un film cu o personalitate destul de stearsa dar cel putin are personalitate, ceea ce nu e deloc putin.
Nu inteleg prea bine aversiunea fata de Antoine, mi se pare ca e unul din cele mai corecte personaje din film (e drept ca toate se balacesc intr-un relativism moral care le face destul de interesante, de exemplu la inceputul filmului Charles ii sugereaza lui Lucile ca ar putea sa aiba o aventura cu Antoine, dar ar fi dragut ca el sa nu afle). Antoine e un intrus in “high society”-ul parizian la fel cum va fi si Lucile in lumea lui. Comportamentul lui poate parea grosolan dar cel putin e natural, instinctiv, reactioneaza in mod firesc la ceea ce ii se intampla si nu isi cenzureaza emotiile sau reprima sentimentele, cum par sa faca personajele din cealalta lume . La fel si relatia lui cu Lucile mi se pare mai vie si mai autentica decat cea dintre Lucille si Charles (e ceva putred acolo) chiar daca se consuma mai repede.
Mi-a placut si personajul lui Jacques Sereys (l-am remarcat si in Le Feu Follet)- Johhny. Acesta influenteaza in mod decisiv atat inceputul relatiei dintre Lucile si Antoine cat si reluarea relatiei dinte Lucile si Charles. Asta pare sa sugereze ca exista un grad de superficialitate in toate aceste complicatii amoroase, care poate reprezinta doar o alta forma de distractie pentru o clasa sociala usor plictisita (cred ca ideea asta este vehiculata si in Bonjour Tristesse, alta ecranizare dupa un roman de Francoise Sagan).
2,5 stele