[robertsandu]

Observ că multe filme capătă punctaje slabe pe baza personajelor nereale. Mie mi se pare cam slab argumentată chestia asta -- ca tendință generală, nu fac aluzie la cineva anume. Eu zic că un film își poate alege să prezinte un personaj din ce unghi vrea el, poate eventual să aleagă doar anumite momente care i se par interesante regizorului, sau să surprindă doar o anumită latură a personalității lui, din motive ce țin de concizie. Scrie undeva că trebuie să am musai o vedere panoramică, de ansamblu, a unui personaj? Poate filmul X își propune să ne prezinte doar bunătatea unui om sau comportamentul lui în viața de cuplu. Atât timp cât filmul nu generalizează, ci se rezumă la un fragment de viață, nu văd de ce publicul ar critica tocmai lipsa unui focus mai larg pe personaj. Nu toate filmele sunt biografice. În cazul lui La Chamade, personajele sunt îndeajuns de interesante cât să ofere o anumită coerență filmului. În plus, elementele de descriere ne parvin prin interacțiunea dintre personaje. E un film calmant, care știe bine ce vrea și reușește să-și facă clar punctul de vedere într-un mod destul de stilat.

Chestia asta cu personajele nereale e ca și cum ai cataloga un film ca nerealist pentru că personajele trăiesc mai multe zile fără să fie arătate mâncând. Dacă nu sunt arătate mâncând nu înseamnă că nu mănâncă. Eu unul încerc să judec un film pe baza a ceea ce arată, în loc să-l critic pentru ce nu-mi arată. Oricum, nu încerc să mă dau mare sau altceva, doar că mi se pare o abordare cam negativistă să caut într-un film exact ceea ce probabil n-o să găsesc.