[SoricicaMov]

Michal Toporny este in primul rand o victima a propriilor slabiciuni; evident inteligent, insa orbit si rusinat de originea sa umila, Toporny este cel care speculeaza sistemul facandu-i acestuia o favoare, capituland fara lupta, imbratisand de bunavoie avantajele pozitiei sale sociale, ascendente dupa propriile-i standarde si asteptari, dezradacinandu-se cu frenezie si ura de prima familie care ii oglindeste un trecut pe care il considera compromitator, injositor fata de noua sa conditie; momentul in care se afla in fata comisiei, examinat ca student, il gasesc ca fiind unul cheie in evolutia exterioara/involutia interioara a personajului, odata testul declansat, iar el pregatit sa dea raspunsurile, semneaza pactul care presupune distrugerea trecutului sau, aceasta automutilare este sugerata de alungarea luminii naturale din sala de examinare de catre cea artificiala, care pare a nu indeparta intunericul lasat ci a-l hrani asa cum 'eroul' alimenteaza himerele telurilor sale, in acele cateva secunde, Toporny realizeaza si accepta lucid acest lucru, cu un fel de nostalgie dulce-amaruie pe care o alunga repede invadat de victoria si promisiunile unui viitor stralucit, ce se vor dovedi amagitoare, nefacand decat sa il tina izolat de lumina naturala a propriului eu; din acest moment Toporny se va dezvolta stramb, nesanatos, artificial, degenerarea umanitatii sale reflectandu-se si in cursul pe care il urmeaza relatia cu cea de-a doua sotie, comunicarea si caldura dintre cei doi lipsesc iar nevasta sfarseste prin a-l insela si a evada cu un barbat ‘fara experienta profesionala’, dar ‘cu bune maniere’ pe care le-a capatat in familie spre deosebire de Toporny fortat sa infrunte inca de fraged realitati brutale si mizeria traiului sarac; cand ii vorbeste multumit celui de-al doilea copil imbratiseaza de fapt un simbol al acestei vieti noi, o renastere in ochii lui, pruncul e sanatos, curat, imbracat in haine scumpe, si asa se percepe si Toporny, fara sa realizeze ca in final dupa toate stadiile nu se va transforma in fluture si nu va se va imbaia in lumina ci va reveni la inceputurile larvare, dincolo de care, in realitate, nu s-a metamorfozat niciodata pentru ca nu si le-a asumat/acceptat; zvacnirile absurde, liniar geometrice ale demersurilor sale profesionale nu fac decat sa ateste esecul si ratarea tintei tocmai pentru ca din fasa aceasta a fost plasata pe coordonatele gresite; sunt multe bijuterii vizuale in film, unele m-au amuzat, altele m-au facut sa simpatizez cu el sau sa ma revolt, insa din pacate pentru mine filmul rateaza a fi o experienta completa din cauza lipsei de simetrie a celei de a doua parti si a varstei a treia a lui Toporny cu restul filmului si mai ales cu inceputul care, desi brutal vizual, stimuleaza si satisface artistic mai mult decat aduce sfarsitul, nu accept un catharsis pe care intorcerea in locurile natale sa-l fi declansat, sfarsitul (moartea lui Toporny, sinucidere (?)) este brusc, opac, inutil si infertil, ca si viata sa, moartea nu face nici o diferenta valoroasa, nu aduce nici o schimbare pentru ca nu este decat o confirmare fizica a estoparii morale si spirituale a lui Toporny; pe alocuri, filmul m-a dus cu gandul la Jodorowsky, Paradjanov, Malick sau in final, la Herzog, insa are un mecanism propriu si a functionat pentru mine independent de aceste influente, facandu-ma sa experimentez claustrofobic trairile lui Michal Toporny, calau si victima a propriei vieti

3 stele