Mi se facuse dor de Evangelionul adevarat, asa ca am pus la intamplare un episod, s-a nimerit sa fie 4. De la inceput la sfarsit a fost doar character development, in care dincolo de elementele otaku e un filon psihologic universal, de angoasa existentiala. Bugetul era atat de scazut incat are o pauza de vreo 30 de secunde in care ramane exact acelasi cadru pe ecran. Culmea e ca emotional cadrul ala inghetat e mai satisfacator decat toata parada CGI din prima jumatate de ora a filmului nou, in care miliarde de pixeli se renderizeaza si se misca fara sens.