Originally Posted by tailgunner:
mie nu mi se pare ca e structurat de la pozitiv la negativ, ci de la a nu sti nimic la a sti unele lucruri si a nu fi siguri de ele.
|
cred ca ti-au scapat cateva amanunte.
in prima parte aflam deja o multime de detalii (pozitive) despre Rossier: ca era pictor a la Dali, cantaret de inima albastra si niciodata nu parasea camera, apoi incepem sa aflam si amanunte negative: fusese vazut pe un bulevard al placerilor nocturne, ca era cam schizo de felul lui, etc., si toate astea spuse cu aceeasi marinimie apreciativa atat de Rose cat si de menajera.
tocmai asta nu m-a emotionat pe mine. aceasta liniaritate laudativa. nu zic ca filmul nu e bun, dar nu e stralucitor.
Quote:
cred ca pina si identitatea de serial killer nu e conotata strict negativ, ci ambiguu si cu compasiune.
|
aici sunt de acord cu tine.