|
Bună ziua, domnule A.L. Serban! Sau, bună seara!
4. Din câte ne aducem aminte amândoi, de fiecare dată când ne întâlnim vă dau “bună ziua”, chiar dacă exact în acel moment vă vine deodată să treceţi pe celălalt trotuar sau să vă examinaţi vârful pantofilor. Minima politeţe mă face să ignor uzanţele româneşti, prin care se presupune că bărbaţii dau bineţe femeilor… chiar dacă planează între ei certuri.
2. Din câte ne aducem iarăşi amândoi aminte, la cursurile (sau seminariile) dumneavoastră atitudinea mea constantă era aceea de “Caracudă”: nu am intrat nici în discuţii convergente, nici în polemici. De ce? Răspunsul nu v-ar avantaja. Iar informaţiile absorbite de dvs. “pe la colţuri” (tot revenim la acele “colţuri” şi probabil vom mai reveni, căci văd că sunt o sursă de date preferată pt dvs.) sunt la fel de deformate ca în bancul acela cu furtul bicicletei (în care victima este confundată cu hoţul, dar e confundat şi obiectul furtului…). Cu alte cuvinte, nu se ştie cine râdea de cine şi care era motivul ilarităţii (profesorul sau studentul sau femeia de serviciu sau spectacolul de pe geam…), ca să nu mai vorbim că râsul nu e totdeauna semn de IQ, ci şi dimpotrivă. Detalierea acestor rememberuri nu i-ar avantaja nici pe “informatorii” dvs.
0. Vă mai amintiţi de recenzia din “Dilema”?! Şi încă nu vă este jenă de ea? De încercarea ratată de a demola ceva ce nu înţelegeţi?! Nu e incriminatorie neînţelegerea – chiar dacă vă supără acest cuvânt şi nu vreţi să îl acceptaţi - , ci obstinaţia de a comenta cu orice preţ (chiar şi cu acela al descalificării intelectuale) o perspectivă căreia nu îi stăpâneşti regulile. Bine, vă voi aminti răspunsurile, pe care la vremea respectivă “Dilema” a refuzat să le publice, dar pe care le ştiţi şi din care n-aţi învăţat nimic.
Este interesant că în toată această polemică eu am încercat să vă protejez, de dragul bunului simţ şi-al decenţei, abţinându-mă de la răspunsuri abrupte şi demolări futile şi inutile, pe când dvs (fostul profesor), pe mine (fosta studentă) încercaţi, cu tot dinadinsul, să mă demolaţi! Maladivă situaţie. Şi umorală 100%. Iar de moralitate, ce să mai vorbim…
Chestiunea cea mai neplăcută este că dvs transformaţi disputa de idei într-un atac la persoană, refuzând orice dialog deschis şi extrăgându-vă argumentele polemice din rufele “adversarului” (atât cât aveţi acces la ele, eventual inventând sau apelând la ajutoare), tolerând în jurul dvs doar yes-mani şi tratându-i pe cei ce gândesc altminteri decât dvs drept duşmani personali. Umoral 100%! Diktatorial 100%! Fair-play 0%!
Aveţi grijă, dragi cinefili, pe cine vă alegeţi drept guru!
|