(sculptură de artă din nisip, de Carl Jara)
115. Statuia de nisip
La mal, vântul îți șopteste tainic,
Simfonia inimii bătând-n valuri.
Gând purtat de păsări grăbite.
Numele omului iubit e departe.
Statuia sexului frumos, al omului iubit,
Așteptând să se ivească undeva.
Oricând și oriunde, amintirea revine,
Din valurile ușor tulburate.
Iar și iar, timpul trece mut,
Luminile ard zbuciumat,
Către un chip sculptat-n nisip,
Luminându-l asupra lumii.
Vasele se leagănă pe crema apei,
Amintirile se-ntorc-n album,
Precum păsările călătoare,
Sperând-n ceva ce pleacă.
Vor putea să-nvingă Timpul
Gândurile pătimașe, puse-n balanță?
Ar surâde, plin de ghicire,
Un chip angelic și nevinovat.
Vor șopti, ca unei iubite, valurile,
Iar cele ce vor urma, bune sau rele,
Nu mai au importanță, de-i curmată,
Când în mine nemurirea-i visată.
2007
Notă
Aici, "sexul frumos" înseamnă Omul (fără sex feminin sau masculin).