na, ca am scapat de greata si ma risc...
"Intr-o lume dominata de un caracter cenusiu-amarui, in care lupta pentru supravieturie si pentru o viata mai buna primeaza, isi face simtita “evolutia” in plan spiritual, mental, “interior” o tanara fata. La inceputul unui nou drum, usor dulce dar amarui, dorinta de “afirmare” si instinctul matern ne releva modul in care oamenii reactioneaza in cele mai bizare, si totusi normale, situatii. Reactiile in fata mortii sunt de necontrolat. Ele sunt semnatura personalitatii si gandurilor pline de disperare, frica, emotie, care ne cuprind in momentul fatal. Si ai crede ca e moral sa faci ceea ce este bine insa nimeni nu intelege ce e bine pentru cei din jur.
Sunt sigura ca majoritatea celor care au vizionat filmul au ramas la sfarsit cu un gust amar. Au fost dezamagiti si au criticat decizia Marcelei in urma mortii lui Amador. Insa decizia a fost o urmare a unei lupte interioare de neimaginat. Iar instinctul de conservare a invins, pentru ca mai apoi, intocmai ca un infractor desavarsit, Marcela sa reuseasca sa isi ascunda secretul cu un talent demn de invidiat. Pana cand, se produce “dezastrul”. Insa, doar la inceput, pentru ca, ironic, finalul filmului (un final care te ia prin surprindere) se vrea a fi unul fericit. Desigur, fericit cu ghilimelele de rigoare daca stam sa ne gandim ca intregul film se bazeaza pe incrcarea disperata de a te agata de o singura sansa si de a profita de ea, chiar daca sansa aceea va da nastere unei imoralitati puternice.
E interesanta evolutia personajului principal de-a lungul filmului. Daca la inceput era marcata de aflarea vestii ca va avea un copil si se lupta pentru un trai mai bun, la sfarsit, ea ne demonstreaza ca exista viata dupa moarte… iar decesul nu inseamna intotdeauna un capat de drum.
Insa filmul nu e doar o arta in sine. E o intrebare adresata tuturor.
“Ce ai face daca?”
Iar eu, sincer, probabil ca as face acelasi lucru."
restul detaliilor,
aici
nu am pus tot, ca e cam lung...
(pentru mine)