|
Drunken Angel
Another cautionary tale, dar spre deosebire de Red Beard, există aici anumite nuanțe care-l fac (un pic) mai interesant decît precedentul. Mai întîi atmosfera, datorată, printre altele, faptului că întreaga poveste se petrece în preajma mlaștinii ăleia puturoase. Dă filmului un aer de melancolie... Apoi personajele propriu-zise. Altă variațiune pe tema relației mentor - învățăcel pînă la urmă, deși de o natură mai complexă în cazul de față. Mentorul e același - izvor de povață & beacon of morality. Învățăcelul se află într-o postură mai interesantă, lucru scos foarte bine în evidență prin măiestria lui Mifune - este un personaj obișnuit să domine prin forță, care ajunge să fie dominat, neputincios, la cheremul unui om pe care-l disprețuiește, considerîndu-l o rotiță a sistemului pe care el îl înfruntă.
Și astfel, pe măsură ce filmul avansează, asistăm la două lucruri - degradarea/involuția fizică a personajului lui Mifune, în paralel cu o evoluție morală, greu de sesizat tocmai datorită faptului că ea se petrece în interiorul castei din care acesta face parte. Evoluție care culminează cu sacrificiul suprem din final - „eroul” pare a-și ispăși păcatele, simbolic, „botezat” în albul purității, pentru a putea accede apoi la o moarte rezervată doar personajelor pozitive...
Vot: Skolimowski
|