|
Poate ca atunci cand am inceput sa vorbesc despre filmele frantuzesti de comedie trebuia sa incep cu el, sau poate nu, poate cu Max Linder, ori cine stie ce alt cineast ilustru. Insa J. Tati este un apogeu al cinematografiei si oricand amintesti de el isi pastreaza locul.
Scriu despre el pentru ca mi se pare mult prea putin prezent pe acest forum, din ceea ce am gasit, fata de ceea ce reprezinta el.
Les Vacances de M Hulot, Trafic, Play Time, Mon oncle, sunt tot atatea motive de satisfactie ale unui cinefil.
Chiar si primul sau personaj cunoscut, postasul din Jour de fete, are un farmec inegalabil.
Dar exista si cateva scurt metraje excelente, mai putin cunoscute, care trebuie amintite si dintre care vreau sa propun unul numit Cours du soir, foarte hazliu. Imbinarea este exploziva: seral - cine mai stie ce inseamna asta si pretendenti la luminile rampei, viitori actori, cu talentele lor ascunse, ce asteapta sa le descoperiti.
Imbucurator este faptul ca au inceput sa apara dvd-uri cu filme, critica, scurtmetraje, documentare, despre viata acestui unic cineast si realizarile sale impresionante.
J.Tati e unul din cei mai mari creatori de comedie, mult prea putin mentionat in acesti ani turbati.
Cu varful umbrelei sale, folosita ca aratator, ne prezinta fin toate neajunsurile civilizatiei noastre. Am zis ca arata, nu ca loveste cu umbrela!
Trafic (1971), una din preferatele mele, e o comedie clasica foarte sensibila si un mare triumf, totodata. Se stie ca Tati s-a amuzat copios pe parcursul filmarilor la aceasta comedie, iar in paranteza fie spus, e si de ce.
Mai adaug un nume renumit in cinematografia franceza pentru alte filme, C. Lelouche, nu si pentru superba comedie intitulata Robert et Robert, mai putin cunoscuta, dar impecabila, bine gandita si teribil de amuzanta daca privesti totul cu maturitate, o propunere selecta si o galerie de actori foarte valorosi.
|