[White1]

Din Jurnalul lui Gombrowicz, despre aproape-dar-nu-chiar prietenul Bruno Schulz:

"El era un masochist-permanent si ireductibil-asta se simtea in el necurmat. Nu, nu era facut sa domine! Un gnom, mititel, cu capul mare, parca prea speriat pentru a indrazni sa existe, expulzat din viata, se strecura pe ascuns, pe margine. Bruno nu-si recunostea dreptul la existenta si cauta propria nimicire-nu ca ar fi visat la sinucidere, dar nazuia la inexistenta cu toata fiinta lui. Dupa opinia mea, in aceasta nazuinta nu era nici un sentiment de culpabilitate a la Kafka,ci mai degraba ceva precum instinctul care face animalul bolnav sa se traga intr-o parte. Se simtea inutil. In plus , poate masochismul lui avea si un alt chip -nu stiu-, dar in mod sigur era un omagiu adus fortelor existentei care il calcau in picioare."