[Cretzulynne]

Adormeam din nou, si uneori ma trezeam doar pentru o clipa, atat cat sa aud trosniturile venite parca din adancurile lemnariei, sa deschid ochii pentru a privi tinta caleidoscopul intunericului, sa gust, intr-o lucire fugara a constiintei, somnul in care erau scufundate mobilele, camera, acest tot caruia ii apartineam ca o particica si catre insensibilitatea caruia ma intorceam curand, spre a ma uni cu ea. Sau, dormind, intalnisem fara efort o varsta pentru totdeauna trecuta din viata mea cea dintai, regasisem cine stie ce spaima copilareasca, asemenea gandului ca unchiul meu ma va trage de bucle, teama care se risipise in ziua cand - data marcand pentru mine inceputul unei noi ere - mi-au fost taiate. Uitasem acest eveniment in timp ce dormeam, il regaseam in amintire de indata ce reusisem sa ma trezesc pentru a scapa din mainile unchiului meu, dar, din precautie, imi acopeream capul cu perna, inainte de a ma intoarce in lumea viselor.

Uneori, asa cum Eva s-a nascut din coasta lui Adam, o femeie se nastea, in timp ce dormeam, dintr-o pozitie gresita a coapsei mele. Alcatuita din placerea pe care eram pe punctul s-o gust, imi inchipuiam ca ea era cea care mi-o oferea. Trupul meu, ce simtea in al ei propria-mi caldura, voia sa se uneasca cu el, si ma trezeam. (...)

Un om care doarme tine in jurul lui firul orelor, ordinea anilor si a lumilor. El le consulta din instinct trezindu-se, si citeste in ele, pana la trezirea lui; dar ordinea lor se poate invalmasi, sau rupe.

Daca, spre dimineata, dupa o noapte de insomnie, somnul il surprinde, in timp ce citeste, intr-o atitudine prea diferita de cea in care doarme de obicei, este de ajuns sa-si ridice bratul pentru a opri si a da indarat soarele, si , in prima clipa a trezirii sale, nu va mai sti ora, va socoti ca abia s-a culcat. Daca atipeste intr-o atitudine inca si mai neobisnuita si mai divergenta, de exemplu, dupa cina, asezat intr-un fotoliu, atunci rasturnarea va fi totala in lumile iesite de pe orbita lor, fotoliul magic il va plimba in goana prin timp si prin spatiu, si in clipa cand isi va deschide pleoapele, va crede ca se va fi culcat cu cateva luni mai devreme, intr-un alt tinut.

(fragment din In cautarea timpului pierdut. Swann de Marcel Proust)