[Cretzulynne]

Intii, avu impresia ca are halucinatii, apoi se convinse ca, intr-adevar, in cadrul usii isi facuse aparitia un balerin. Un urs adevarat n-ar fi ridicat mai intrebator sprincenele locotenentului. Echipat de parca s-ar fi pregatit sa intre in scena, individul isi tot misca picioarele goale, cind punindu-si talpile una peste alta, cind raminind numai intr-un picior. "Astuia ii este frig", intui Bandu, ridicindu-se fara voie de pe scaunul ocupat doar citeva secunde. Aratarea sa tot fi avut vreun metru si cincizeci de centimetri inaltime si patruzeci si cinci de kilograme. Maioul de un alb indoielnic lasa sa se vada niste brate descarnate, iar in locul pectoralilor sufla vintul. Ramasese impietrit, descumpanit probabil de liota ce tabarise peste el, facand haz de felul sumar in care era imbracat.

Locotenentului ii veni sa rida, dar amintindu-si de prezenta inspectorului sef, isi infipse unghiile in podul palmei, altfel, sfinte Sisoe, s-ar fi cutremurat cladirea de cita sanatate simtea ca urca din el si isi cere dreptul sa se reverse in hohote. Incerca si reusi sa alunge pustimea linga fustele inflorate si cind drumul se elibera facu un semn balerinului sa se apropie. "Sa zici ca-i nauc, atita tine sa nu se desparta de usa aia", jubila Bandu, poftindu-l iarasi sa se apropie. "I-au furat hainele de la garderoba si vine amaritul sa reclame... O fi alergat pina aici sau... Stai, Bandule, de cind poarta balerinii ochelari ?"

Parca simtindu-i nerabdarea, individul se lansa spre masa unde statea locotenentul, insa dupa mersu-i dizgratios nu ar fi meritat sa faca parte nici din corpul de balet, daramite solist in "Lacul lebedelor", fiindca, cu siguranta, Odette ar fi lesinat vazindu-l asa flescait.

- Maresallo, implora el, gata sa plinga.

"Asta-i scapat de la Jebel, conchise Bandu, dindu-si seama ca cel din fata lui purta cele mai autentice izmene lungi. Vru sa-i atraga atentia ca daca voia sa-si comande o pereche de pantaloni a gresit usa, dar se razgindi, gindindu-se ca poate l-au dezbracat niscai derbedei si-atunci situatia se schimba."

- Nu-i nevoie sa ma "avansezi", doar vezi ca sint locotenent. Ce s-a intamplat ?

Individul incepu sa turuie pe limba lui Dante si sa se ajute cu gesturi de parca ar fi avut in fata o orchestra ce trebuia dirijata. Fusese si el, ca omul, la o Cleopatra, iar dupa ce s-a facut lejer aparuse sotul, sotul ce trebuia sa fi calatorit in seara aceea. A mai avut atita timp cit sa insface cheia de la masina si sa sara pe geam.

Si unde era sa se duca daca nu la militie ?

(fragment din Anotimpuri promise de Ioan Iancu)