[Cretzulynne]

Ziua, eram preot al Domnului, cast, indeletnicindu-ma cu rugaciunea si cu cele sfinte; noaptea,
de indata ce inchideam ochii, deveneam un tanar senior, fin cunoscator in materie de
femei, caini si cai, jucand zaruri, band si hulind; iar atunci cand ma trezeam, in zori, mi se parea
dimpotriva, ca adormeam si ca ma visam preot. Din aceasta viata somnabulica mi-au ramas amintiri
ale unor obiecte si cuvinte fata de care nu ma pot apara si, desi n-am iesit niciodata dintre zidurile
casei parohiale, s-ar zice, mai degraba, auzindu-ma, ca sunt un om care a cunoscut totul si s-a
intors din lume. (...)

Da, am iubit asa cum nimeni pe lume n-a iubit, cu o dragoste nebuna si furioasa, atat de violenta incat ma mir ca nu mi-a explodat inima. Ah! Ce mai nopti! Ce mai nopti!

Inca din cea mai frageda copilarie, am simtit ca am chemare pentru preotie; de aceea toate studiile
mele au fost dirijate in acest sens si viata mea, pana la douazeci si patru de ani a fost un lung noviciat. (...)

Nu regretam nimic, nu aveam nici cea mai mica ezitare in fata acestui angajament irevocabil:
eram plin de bucurie si nerabdare. Niciodata o tanara logodnica n-a numarat ceasurile cu o mai
mare ardoare; nu mai dormeam, visam ca slujesc sfanta liturghie; a fi preot, nimic nu mi se parea
a fi mai frumos pe lume: as fi refuzat sa fiu rege sau poet. Ambitia mea nu concepea nimic
mai maret. (...)

Pe masura ce ma uitam la ea, simteam deschizandu-se in mine usi pana atunci inchise:
ferestruici astupate se deschideau in toate directiile si-mi ingaduiau sa zaresc perspective necunoscute; viata imi aparea sub cu totul alt aspect; tocmai ma nascusem intr-o noua ordine
de idei.

(fragmente din Moarta indragostita de Theophile Gautier)