17. Suspin
Ca un foșnet etern al fremătărilor somnoroase,
Cu lungi și misterioase linii mlădioase,
Oftările serioase în mintea universului nemărginit,
Se prelungeau unde gândul nu putea ajunge și va fi iubit,
Acolo am trăit.
Sclipitoarele priviri licuricilor văzduhului senin
Și duioase ca focul melancoliei presărat în chin
Mă arde ca un ghimpe din infern.
Voi semăna floarea dragostei,
O voi crește și o voi iubi
În fărâmituri presărate cu melancolie și dragoste
Cu apa fierbinte ce mă opărește
Cu focul durerii triste
Cu înflăcărata durere în doi ochi mari și plânși...
Acolo am răsărit.
2005