|
3. Ție, Primăvară!
Tumultoasele păsărele
Se întorc la noi,
Se așează pe crengile amorțite
Pe al meu meleag.
Fluturii jucăuși
Se întâlnesc cu gândăceii și buburuzele
Și-și dau “Bună ziua!”
Cât e ziua de mare!
Berzele fac hărmălaie
Și anunță cu bucurie
Tuturor vestitoarelor și naturii
Că ai venit, Domnie!
Cu al tău alai,
Faci ca toate frunzele și florile
Să cânte cântece frumoase
Spre bucuria tuturor!
Broaștele sar în apă,
De-ți par fericite
C-a venit acest anotimp,
Cu a sa adiere caldă.
Păsările încep să-și facă cuiburi
Pe ramurile îmbătrânite
Și clocesc ouă mici
De care să se bucure.
Cocoșii își poartă mândri-n ogradă
Haina lor colorată
Și cu rubinul pe creastă
În această zi cu soare!
De! Ca să zici că sunt!
Împărații ogradei,
Ca un ordin pentru găinile lor,
Strigă: “cu-cu-ri-guuuuu!”
Toate vietățile pădurii
Aleargă ori zboară, cântă ori gânguresc,
Natura e-n mișcare
În această zi frumoasă!
Toți strigă ori cântă-n cor:
“Bine ai venit, Primăvară!”
2004
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
Last edited by Cretzulynne : 29 May 2018 at 13:43.
|